Dor de Mamă!
Mamă, Mamă, floarea mea,
Tu pe lume m-ai adus,
Norii-mi poartă colți de stea
Și-i coboară la apus!
Și pe deal, privind la casa,
În care m-aștepți mereu,
Îmi dau seama, Mamă dragă,
Cât ți-a fost, cât ți-e de greu.
Îmi doresc să vin adesea,
Tu să-mi mângâi supărarea,
Să te știu, în veci aproape,
Doar tu îmi ești alinarea!
Mamă, dragă, te iubesc,
Căci, mi-arăți calea prin ceață,
Cât pe lume mai trăiesc,
Sărut mâna, cu dulceață!
Dor de Mamă, drag de tine,
Tu-mi ești Mamă pân’ la Cer –
Tu-mi faci zilele senine
Și eu îți cânt Lerui-Ler!
Alin Tufan
Omagiu iubirii materne, în poezia lui Alin Tufan…
Alin Tufan oferă, în această poezie, un omagiu plin de dragoste și recunoștință față de Mamă, surprinzând emoțiile profunde ale dorului și legătura sacră dintre Mamă și copil. Tema principală este iubirea filială exprimată cu sinceritate și respect.
Structura și analiza strofelor
Strofa I
„Mamă, Mamă, floarea mea,
Tu pe lume m-ai adus,
Norii-mi poartă colți de stea
Și-i coboară spre apus!”
Poetul începe cu o invocație emoționantă, adresându-se Mamei, ca unei flori – simbol al purității, fragilității și frumuseții. Imaginea „norii-mi poartă colți de stea” exprimă protecția și lumina pe care mama o aduce în viața copilului. Apusul sugerează efemeritatea vieții și caracterul trecător al existenței, dar și liniștea pe care sprijinul matern o conferă.
Strofa II
„Și pe deal, privind la casa,
În care m-aștepți mereu,
Îmi dau seama, Mamă dragă,
Cât ți-a fost, cât ți-e de greu.”
Strofa evocă imaginea arhetipală a casei copilăriei, un spațiu al siguranței și al rădăcinilor. Privirea de pe deal captează distanța dintre copilul devenit adult și locul unde Mama continuă să-l aștepte. Repetarea „cât ți-a fost, cât ți-e de greu” subliniază sacrificiile și dificultățile mamei, fiind o dovadă de introspecție și recunoștință.
Strofa III
„Îmi doresc să vin adesea,
Tu să-mi mângâi supărarea,
Să te știu, în veci aproape,
Doar tu îmi ești alinarea!”
Această strofă intensifică sentimentul de dor. Mama este văzută ca o sursă de consolare, un sprijin moral și emoțional. Cuvinte precum „mângâi” și „alinarea” scot în evidență tandrețea și nevoia de apropiere sufletească.
Strofa IV
„Mamă, dragă, te iubesc,
Căci, mi-arăți calea prin ceață,
Cât pe lume mai trăiesc,
Sărut mâna, cu dulceață!”
Aici, poetul își exprimă explicit iubirea și recunoștința. Imaginea „calea prin ceață” simbolizează sprijinul matern, în momentele dificile, iar gestul de a „săruta mâna” relevă respectul filial profund, evocând tradiția și pietatea față de părinți.
Strofa V
„Dor de mamă, drag de tine,
Tu-mi ești Mamă pân’ la Cer –
Tu-mi faci zilele senine
Și eu îți cânt Lerui-Ler!”
Ultima strofă are o încărcătură emoțională aparte. „Tu-mi ești Mamă pân’ la Cer” sugerează o iubire eternă, ce depășește limitele vieții pământești. Mama este asociată cu lumina și seninătatea („zilele senine”), iar finalul, prin invocarea cântecului „Lerui-Ler,” adaugă o dimensiune spirituală, aproape liturgică, marcând Mama ca o binecuvântare divină.
Stil și limbaj
Limbajul poeziei este simplu, accesibil și profund evocator. Poetul utilizează metafore expresive („floarea mea,” „calea prin ceață”), imagini vizuale ale spațiului rural („deal,” „casa”) și repetă cuvinte-cheie precum „Mamă” pentru a intensifica mesajul afectiv. Ritmul regulat, cu rimă împerecheată, conferă o melodicitate care amintește de cântecele populare sau rugăciunile străbune…
„Dor de Mamă” este un poem ce impresionează, prin sinceritatea emoțiilor și prin reverența față de figura maternă. Mesajul poeziei este unul universal, accentuând legătura sacră dintre Mamă și copil, respectul față de sacrificiile părintești și recunoștința pentru dragostea necondiționată. Prin imagini simple, dar pline de semnificație, Alin Tufan reușește să creeze o poezie care atinge sufletul și evocă valori perene.
Dumitru Sîrghie -Mitif
