********************
DEZROBIREA
Zdrobiți oligarhia,
Ce tot vrea să se-nfrupte,
Din pântecul cel slobod,
Al țării noastre mute!
Goniți vătafii sorții,
Ce viața ne-o scurtează,
Ne-au profanat și morții
Și, vai, ei nu-ncetează…
Sporiți-vă puterea –
Ce-i gata să răsune,
Uniți-vă în cuget,
Mai faceți o minune!
Căci, plini de remușcare,
Cei câini înfometați
Suna-vor de plecare,
Pleca-vor disperați!
Să nu-i lăsăm nicicum,
Să fure-al nostru vot,
Să plece pe-al lor drum,
Pupându-se pe bot!
Să îi forțăm să piară,
De propria lor armă!
Să plece, nu să fure –
Când țara se destramă!
Florin Mitel
Poemul „De țară și de dezrobire”, de Florin Mitel este o chemare la unitate și rezistență împotriva opresiunii oligarhice și corupției care domină societatea. Folosind un limbaj direct și energic, poetul adresează un apel puternic către popor, îndemnând la solidaritate și acțiune, pentru eliberarea de sub influența celor ce „se-nfruptă” din bogățiile țării.
Versul de deschidere, „Zdrobiți oligarhia, / Ce tot vrea să se-nfrupte”, stabilește imediat tema centrală – lupta împotriva unei clase dominante care parazitează resursele naționale și reduce la tăcere vocea poporului, descrisă ca „țara noastră mută”. Oligarhia este prezentată ca un simbol al egoismului și al lăcomiei, iar verbul „zdrobiți” sugerează o dorință de distrugere completă a acestui sistem corupt.
În strofa a doua, poetul continuă cu un apel la eliberare, identificând „vătafii sorții” care „viața ne-o scurtează” și care profanează chiar și memoria morților. Această imagine întunecată subliniază nu doar degradarea prezentului, ci și batjocura adusă istoriei și sacrificiilor trecutului.
În strofa a treia, „Sporiți-vă puterea – / Ce-i gata să răsune, / Uniți-vă în cuget, / Mai faceți o minune!”, poetul lansează un îndemn la solidaritate, sugerând că numai prin unitatea de gândire și de acțiune poate fi realizată o „minune.” Unitatea și solidaritatea devin astfel antidotul împotriva dominației opresive.
Strofa finală folosește un limbaj îndrăzneț și figurat pentru a sublinia nevoia de a elimina această clasă politică coruptă. „Să nu-i lăsăm nicicum, / Să fure-al nostru vot, / Să plece pe-al lor drum, / Pupându-se pe bot!” este o exprimare puternică a dorinței de a împiedica manipularea și de a forța un sfârșit al dominației lor.
În concluzie, „De țară și de dezrobire” este un manifest poetic care evocă spiritul luptei pentru libertate și pentru integritatea țării, cerând unitate și acțiune împotriva opresiunii, într-o încercare de a reînvia mândria și puterea națională.
Dumitru Sîrghie – Mitif
