Sunt unul dintre mulții părinți din acest oraș, tatăl unui copil de școală, care abia așteaptă zilele de început de martie, ca să-i ofere Doamnei profesoare un mărțișor și/sau un buchet de flori. Este bucuria dăruirii pe care și eu am trăit-o, atunci când eram de vârsta fiului meu.
Doamna Profesoară a copilului meu nu este din categoria celor care spun părinților ce pantofi și-ar dori, ce bijuterie nouă a văzut la „Garavelli” sau – și mai grav – care primește, în plic, cu seninătate, „cotizația” de la fiecare părinte (dacă este învățătoare sau dirigintă), în preajma sărbătorilor.
Că așa e mai comod! Ei, părinții, îngrijorați de situația la învățătură a copiilor lor, au conștiința împăcată, iar „doamna” este mulțumită.
Profesoara fiului meu este cea care mai stă în pauză ca să le mai explice nu știu ce copiilor, cea care rămâne după ore ca să facă pregătire pentru nu știu ce concurs, cea care-i îmbrățișează pe elevi și stă alături de ei, încurajându-i să se implice în tot felul de activități culturale, umanitare sau de voluntariat.
Doamna Profesoară a fiului meu face parte din categoria acelor dascăli care știu să se bucure și să-i bucure pe copii. Care admiră și se bucură de bucuria copiilor și de frumusețea unui buchet de ghiocei, care le cântă elevilor săi, din tot sufletul, „La Mulți Ani!”, cu ocazia zilelor lor de naștere, care-i îmbrățișează cu căldură ori de câte ori au realizări și care îi apără și-i ocrotește, atunci când au probleme.
Doamna Profesoară a copilului meu nu este din categoria „doamnelor” profesoare care fac următorul gen de comentariu: „Ce este asta, dragă, n-am nevoie” Sau, din contră: „Vai, mulțumesc foarte mult. Ia luați voi, fiecare, câte un zece!”
Profesoara fiului meu este cea care poate înțelege că „azi, nu mi-am putut pregăti lecția”, spunându-i celui în cauză „să nu se mai repete!”, sau care poate accepta amânarea unui test la cererea majorității celor din clasă. Nu poate suporta, însă, minciuna, șiretenia sau impertinența. Și subliniază acest lucru în mod elegant și civilizat….
Cu alte cuvinte, Doamna Profesoară a fiului meu este un model atât pentru fiul meu, cât și pentru ceilalți colegi ai lui.
Și, de aceea, abia așteptăm să se deschidă standurile cu mărțișoare și florăriile să-și facă ultimele aprovizionări, ca să-i împărtășesc fiului meu bucuria de a alege împreună un mărțișor și o floare pentru Doamna Profesoară.
Îmi asum acest risc și anunț de pe acum DNA, ANI și, mai ales, STS, că tot trece acesta în subordinea guvernului, deci și a Ministerului Educației.
Un părinte al unui copil de școală din Slatina