AcasăActualitateBiblioteca Județeană „Alexandru și Aristia Aman”: Lansarea volumului de poeme „Genunchiul stâng”, de...

Biblioteca Județeană „Alexandru și Aristia Aman”: Lansarea volumului de poeme „Genunchiul stâng”, de Dumitru Sîrghie!

Biblioteca Județeană „Alexandru și Aristia Aman” a găzduit vineri, 21 iulie 2023, lansarea volumului „Genunchiul stâng”, sub semnătura lui Dumitru Sîrghie-Mitif. Evenimentul a avut loc in sala „Dinu C. Giurescu”, plină până la refuz, începând cu ora 17.00, iar alături de Dumitru Sîrghie au fost prezenți, pentru a-i înnobila cartea, actorul Emil Boroghină, muzicianul Mircea Suchici, poetul și eseistul Paul Aretzu, scriitorul și editorul Nicolae Marinescu, scriitoarea și traducătoarea Carmen Theo, poetul Nicolae Nistor, artistul plastic Dan Neamu, rapsodul popular Ion Crețeanu, scriitorul Cristi Nedelcu, interpretul de muzică folk Dan State,  poeta Nely Zgaibă…

Poeta Camelia Radulian, cea care reprezintă cu brio Boema Culturală a Olteniei,  a moderat acest eveniment de-o savoare literară aparte, care a fost mediatizat de o bună parte a mass-media din Bănie, precum Gazeta de Sud, Cuvântul libertății, Jurnal de Craiova, TVR Craiova, Jurnal de Oltenia, Ziare.Com, Oltenia News, Ziare.Live etc.

Camelia Radulian:  FASCINAȚIA PENTRU TRUPUL FEMEII DĂINUIE DE ATÂTEA SECOLE…

În cuvântul său, poeta Camelia Radulian a făcut o trecere sintetică prin istoria literaturii cu privire la fascinația poeților privind trupul femeii, o fascinație care dăinuie de secole, subliniind faptul că volumul „Genunchiul stâng” al poetului Dumitru Sîrghie este o plăcere estetică de sorginte platonică, alăturată unei anumite plăceri erotice…”

«„Genunchiul stâng” … genunchiul stâng… Sigur este o parte anatomică a trupului. Sigur este vorba de genunchiul stâng al unei femei, căci eu încă nu pot să cred că un poet ar scrie vreodată un poem despre genunchiul stâng al unui bărbat… Da… încă din vremuri pe care nu le putem contoriza, pentru că ele sunt atât de îndepărtate și poate sunt prinse în texte apocrife, trupul femeii a fost elogiat. Chiar Scriptura ne spune că femeia este trup din trup, ea născându-se ca spirit din trup, fiind., deci, o întrupare. Acesta ar fi un motiv important pentru care fascinația pentru trupul femeii dăinuie de atâtea secole… Încă din Antichitate, noțiunea de frumos era amplu dezbătută. Când a început de-a binelea să se contureze noțiune de frumos și estetică, unii au spus că frumosul trebuie să aibă o componentă morală… Abia mai târziu s-a spus că frumosului să i se atribuie și o latură a plăcerii. Aici, ne apropiem de Platon, iar plăcerea, când a fost alăturată noțiunii de frumos, a irumpt în tot ceea ce înseamnă asta… «Genunchiul stâng», cartea de poeme a lui Dumitru Sîrghie este o plăcere estetică a admirației, una de sorginte platoniană, completată de o plăcere erotică. „Genunchiul stâng” a apărut recent la Editura «Arena Artelor», din Slatina și este prefațată de cunoscutul poet și critic literar Paul Aretzu. Cred că un critic-poet înțelege altfel poezia… ”

Concluzionând, Camelia Radulian a declarat pentru presa din Bănie:  «„Genunchiul stâng”, cartea recent lansată a lui Dumitru Sîrghie, excepțional ilustrată grafic de Dan Neamu, a îngenuncheat canicula și ne-a îngenuncheat sufletele. M-am bucurat să fiu moderatorul acestui eveniment și să mă alătur celor care vor pune „Genunchiul stâng” nu numai în bibliotecă, ci direct în inimă.»,

Paul Aretzu: PĂSTRÂND PROPORȚIILE VALORICE, AȘ PUTEA SPUNE CĂ LIRICA DOMNULUI SÂRGHIE ESTE UNA À LA DANTE

Paul Aretzu a apreciat discursul eseistic al Cameliei Radulian, subliniind latura spirituală a femeii, îndemânarea versificației autorului și făcând o distincție clară între iubire, erotică și dragoste…

„Camelia Radulian a dezvoltat un comentariu eseistic foarte frumos. Acuma se pune întrebarea dacă femeia este… Om. Ori, în Biblie, se spune că Omul este făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Văzând, astfel, în Om, și femeia, făcută și ea tot după chipul lui Dumnezeu. Fără îndoială, femeia este spiritualizată, acesta fiind și motivul pentru care bărbații, ca niște sateliți, se învârt în jurul frumuseții femeii, al gingășiei și spiritualității ei. Lucrurile acestea sunt vizibile în volumul domnului Sîrghie. Ele apar excelent, cu o îndemânare extraordinară a versificației, cu rime interesante, inedite, și cu o cursivitate care îndeamnă la…muzică. Da, poezia domnului Sîrghie se poate cânta. Este o poeziei a iubirii… Sunt tratate temele mari ale eroticii, dar, aici, noi trebuie să facem o distincție între ceea ce este iubirea, erotica și dragostea (…). Poezia domnului Sîrghie este una a iubirii și mai puțin a eroticii.. Este adevărat că sunt aspecte senzuale în această poezie, destule și foarte apetisante, frumoase, decente, elegante. Din respect, pentru iubire și pentru iubită… Am scris asta mai detaliat în prefața cărții. Este aici un summum al feminității, poezia devenind, pe măsură ce o citești, una de tip petrachian…

La început, citind volumul, am fost ce-i drept tentat să cred că este vorba de o poezie pur erotică, dedicată femeii, în general și mrejelor femeii de toate… felurile, autorul adunând în carte toate caracteristicile privind frumusețea feminină, toate calitățile, autorul obținând, astfel, o statuie a feminității. A Afroditei, bunăoară… Și am crezut că Dumitru Sîrghie este un erotic zburdalnic, un Don Juan, un îndrăgostit în fiecare moment, dar, la final, cum v-am mai spus, am realizat că este o iubire de tip petrachian, cu o singură iubită, aceasta fiind iubita iubitelor, adică doamna care-i inspiră poezia, el dându-se de gol în câteva poeme… Aici stă frumusețea și cheia acestui volum deosebit. Senzualitate, tandrețe, iubire…

Dumitru Sîrghie este un experimentalist, a scris și alt gen de poezie, dar aceasta (întinzându-i o capcană cititorului) este una monotematică, nici erotică, nici de dragoste, ci de iubire. Păstrând proporțiile valorice, aș putea spune că lirica domnului Sârghie este una à la Dante, proiectându-se, prin acest sentiment al iubirii (când va să fie, adică după mult timp, de aici înainte), în Paradis, prin tenacitate, consecvență și dorință de îmbunătățire…”

SĂ APRECIEM OAMENII DE LÂNGĂ NOI, PE CEI CARE FAC LUCRURI DEOSEBITE!

Profesorul, scriitorul și editorul Nicolae Marinescu l-a felicitat pe Dumitru Sîrghie nu doar pentru acest volum de poezii, ci pentru întreaga lui activitate de editor, jurnalist, poet și pentru restituirea, pentru prima dată, în istoria literaturii naționale, a operei lui Pan. M. Vizirescu, „ultimul gândirist”, discipolul lui Nichifor Crainic… De asemenea, domnia sa a vorbit depre personalitatea complexă a artistului plastic Dan Neamu, care își expune lurările în întreaga Europă, dar este și un restaurator de excepție a unor monumente de patrimoniu…

«Am să vă spun câteva cuvinte… Simt o mare bucurie, în sensul că eu consider că, în această după-amiază, avem beneficiul unui regal spiritual, atât pentru faptul că ne întâlnim cu un poet născut și nu făcut, dar și cu un artist plastic Dan Neamu, care are o prezență consistentă în acest volum. Sunt două personalități foarte puternice, doi artiști care, într-un anume fel, au avut o prezență oarecum discretă în spațiul public. Să începem cu Dumitru Sîrghie-Mitif…

Maestrul Emil Boroghină ne-a făcut să înțelegem pe deplin profunzimea și specificul poeziei de astăzi, prin lectura sa. Dar, pe lângă aceasta , vă spun că este nevoie, pentru a vă bucura pe deplin, de lectura integrală a volumului, pentru că domnul Sîrghie este o personalitate intelectuală deosebit de complexă. A avut o viață de publicist, fiind de 30 de ani în Linia Întâi, în presa acestor vremuri tulburi, reacționând la evenimentele momentului, ceea ce nu e deloc simplu. Acest lucru implică foarte multe responsabilități și consecințe. Să fie clar. Nu ne jucăm de-a presa! Cine crede că ne jucăm de-a presa nu știe. Ce nu știe? Și acesta este al doilea element, pentru care vreau să vă rețin atenția. Domnia sa este un intelectual care a readus în cultura română, în conștiința publică românească, pe Pan. M. Vizirescu, care a scris la „Gândirea”, la „Revista Fundațiilor Regale” și la majoritatea publicațiilor din perioada interbelică. Pan. M. Vizirescu este un nume pentru mulți aproape necunoscut, iar pentru alții care l-au cunoscut un nume pe care-l pronunțau și îl pronunță cu teamă.  Pentru că, și acum, când domnul Sîrghie și-a susținut doctoratul, cu Viața și opera lui Vizirescu, unii îi spuneau: „Fugi, domnule, d-aci, vii cu legionarul ăsta?” Ca să ne înțelegem despre ce vorbim… Nu ne jucăm de-a poezia: „Te invit, mi-ai plăcut/ Ce rămâne de făcut?”… Nu, nu vorbim despre așa ceva… Aveți aici, la sfârșitul acestei cărți, titlurile cărților scrise de domnul Sîrghie…

Vreo 15. Eseuri, poezie, cronici literare… Și, totuși, dumnealui a rămas așa în penumbră. Nu s-a agitat să facă pe scriitorul comunal… Un reproș îmi permit să-i fac, cu prietenie…. Faptul că, din modestie, în titlurile amintite la sfârșitul acestui volum de poezie, nu spune că este un editor remarcabil, domnia sa dând literaturii române, într-o ediție Princeps, romanul „Păcătoasa”, un roman excepțional, cu o istorie excepțională. Și-a asumat această restituire a unei adevărate literaturi de sertar, despre care nu știa aproape nimeni… Dar domnul Sîrghie nu scrie nicăieri că este un editor redutabil. Așadar, există oameni printre noi, care lucrează temeinic, fac lucruri importante și mari, oameni pe lângă care trecem, deseori, fără să avem conștiința sărbătorii de-a întâlni asemenea personaje.

Un astfel de personaj este și domnul Dan Neamu, un  artist plastic excepțional și spun asta, recunoscând că nu am calitatea tehnică ca să girez acest lucru, dar îmi asum aceste afirmații și vă spun că este un mare păcat că suntem în Craiova  și că foarte puțini craioveni au luat cunoștință cu arta și lucrările domniei sale, lucrări care merg la cele mai mari expoziții din Europa.

 Vedeți: asta e foarte important… Să apreciem oamenii de lângă noi, pe cei care fac lucruri deosebite. Să-i cunoaștem și să-i apreciem. Să ne bucurăm că avem șansa acestei vecinătăți. E foarte important. Maestrul Dan Neamu este excepțional în grafica pe care a realizat-o de-a lungul timpului, dar a făcut, aici, în Craiova, lucrări de restaurare monumentale ale unor biserici, catedrale, Casa Universitarilor, Hotel Minerva și multe alte lucrări de patrimoniu…”

Dan Neamu, artist plastic:

„GENUNCHIUL STÂNG” ESTE UN SPECTACULOS VOLUM DE POEZIE!

Coautorul acestei cărți-album de poezie, artistul plastic Dan Neamu a conturat, în puține, dar esențiale cuvinte, bucuria de a fi putut participa la facerea acestei lucrări, negândindu-se , inițial, „unde se va putea ajunge”…

„La un moment dat, poetul Dumitru Sîrghie mi-a cerut acceptul să folosească unele dintre lucrările mele, așezându-le lângă poemele dânsului… Nu a fost o problemă ca să dau acest accept, negândindu-mă, în perspectivă, unde se va putea ajunge… Este interesant că domnul Sîrghie a mers până la capăt și cred că „Genunchiul stâng” este un volum de versuri spectaculos, unicat până acum, având peste 70 de ilustrații alb-negru și color…”

„GENUNCHIUL STÂNG” A  FOST ÎNCORONAT DE ACTORUL SHAKESPEAREAN EMIL BOROGHINĂ, DE ION AL COBZEI,  DE MUZICIANUL MIRCEA LUI VIOLONCEL, DAR ȘI DE INTERPRETUL DE FOLK DAN STATE, DIN PATRIA LUPILOR LUI DUMITRU DRĂGHICESCU!

Un moment de înaltă respirație artistică a fost atunci când celebrul actor Emil Boroghină, originar din Corabia fostului județ Romanați, județul Olt de azi, fondatorul Festivalului Internațional Shakespeare, una dintre cele mai importante manifestări de acest gen din lume, a recitat șapte poezii (număr biblic) din „Genunchiul stâng”, asistența fiind de-a dreptul impresionată… L-a secondat în generozitate și măiestrie cunoscutul rapsod popular Ion Crețeanu, „Ion al Cobzei”, cum îl numește soprana Felicia Filip, un prieten mai vechi al poetului, care a pus pe corzile lirei sale trace trei dintre piesele sale celebre („Segentul Jan”, „Mihai Viteazul” și „Balada lui Constantin Brâncoveanu”), piese de înaltă simțire românească,  cu care-a încântat România de acasă, dar și România din Diaspora, concertând în aproape toate capitalele Europei, dar și în China, Iran ori în partea europeană a Instanbulului.

S-a alăturat celebrării „Genunchiului stâng” și profesorul muzician Mircea Suchici, care și-a acordat violoncelul pentru „Mircea lui Violoncel”, poem pe care Dumitru Sîrghie-Mitif, i l-a dedicat, cândva, atunci când maestrul muzician și-a sărbătorit ziua de naștere. Interpretul de muzică folk, Dan State, din patria celebrului sociolog Dumitru Drăghicescu, la rându-i, a cântat două piese pe versurile autorului și pe muzica folkistei Mihaela Stoica din Giurgiu („Gazel nătâng” și „Fum-fuior și păpădie-n vânt”), dar și o melodie proprie, ,,Odă iubirii” pe versurile lui Rabindranath Tagore…

Vizibil emoționat, autorul Dumitru Sîrghie-Mitif a avut cuvântul de încheiere, prin care și-a exprimat gratitudinea și mulțumirile față de toți participanții la această manifestare de muzică, artă plastică și poezie, amintindu-i și pe cei care n-au putut veni, din diferite motive, dar care l-au sprijinit în demersurile sale literare. A citit, de asemenea, din creația proprie, trei poeme, unul dedicat lui Ion Crețeanu, Intitulat „Ion al Cobzei”, și alte două legate de idealul său liric – „Certificat de muritor calificat” și „Dublu sonet pentru poet, care au fost primite cu încântare de publicul prezent. În altă ordine de idei, Dumitru Sîrghie-Mitif și-a informat prietenii că a fost anunțat cu ceva timp în urmă despre faptul că a fost finalist la Festivalul „Adrian Păunescu”, atribuindu-se o mențiune, care s-a adăugat, bineînțeles, la succesul avut cu „Genunchiul stâng”…

«Într-o țară în care Șoșoacă și  Tzanka Uraganul sunt mai de vază decât Monica Lovinescu și Emil Cioran, a scrie poezie de dragoste și, mai ales, în vers clasic, pare a fi un act temerar. Poetul unor astfel de „apucături retrograde”, așa cum sunt eu,  riscă să fie declarat „dușman al poporului”.  În ceea ce mă privește, mă consolez cu afirmația lui Titu Maiorescu, aceea, că, totuși, poezia e „o nobilă inutilitate”, încăpățânându-mă să nu cerșesc nimănui „certificat de poet” sau de cronicar, mulțumindu-mă cu prețuirea pe care mi-o acordă cititorii mei… Destui, din punctul meu de vedere, dar nesemnificativi, în viziunea celor care au declarat organul sexual feminin (pronunțat în limbaj neaoș, de ștabii poeziei noastre mioritice, în cadrul Premiilor Eminescu), iar alții, ca să dreagă busuiocul au utilizat o definiție mai academică:  „…organul liric prin excelență, fluid, flexibil, doldora de terminații nervoase și intensități surpriză!”.

Despre „Genunchiul stâng” ce să vă spun? Este un volum al poemelor pe care le-am scris așa cum cântă pasărea în zbor, fără conștiința trilului ei și fără să aștepte părerea celorlalte zburătoare prin leagănul de respirație comun, care este văzduhul. Îi sunt extrem de recunoscător generosului meu prieten, artistul plastic Dan Neamu, care a acceptat să-mi înnobileze versurile cu ilustrațiile sale deja celebre în țară și în lume, așa cum îi mulțumesc, cu plecăciune, cântăreței de muzică folk, Mihaela Stoica din Giurgiu (din proximitatea comunei natale a lui Nichifor Crainic), care a desăvârșit un album muzical cu zece dintre poemele mele, intitulat desigur „Genunchiul stâng”. Din motive medicale (e programată pentru o operație chiar la genunchiul stâng),  Mihaela nu a putut veni astăzi… Iată, însă, efortul ei este aici, în acest CD, care mă onorează.

Poezia mea, atâta câtă este, în această carte, este înnobilată, iată, și de poeta Camelia Radulian, care a acceptat să modereze această manifestare.

Îi mulțumesc, de asemenea, poetului, criticului literar și publicistului Paul Aretzu, care m-a răsfățat întotdeauna cu cronicile și prefețele dedicate cărților mele de poezie și nu numai. Recent, una dintre cronicile sale la o carte de evocări, intitulată „Anotimpurile lui Traian Zorzoliu” a fost publicată în revista „Banchetul”, condusă de un prieten deosebit, scriitorul și criticul Dumitru Velea. Mulțumesc istoricului literar Nicolae Scurtu, care a fost aproape de mine și în ceea ce privește teza mea de doctorat închinată „ultimului gândirist”, Pan. M. Vizirescu. Mulțumesc șefului meu direct (și aici mă refer la șeful UZPR) domnul Mircea Pospai, care nu mă lasă, la greu, dar care, n-o să mă credeți, are probleme cu genunchiul drept… Mulțumesc profesorului și scriitorului Nicolae Marinescu, emblema revistei „Mozaicul”, pentru cuvânt și prezență…Mulțumesc poetului și redactorului-șef al Vâlcii literare, Nicolae Nistor, vechi prieten și colaborator…

Mulțumesc muzicianului Mircea Suchici, care are cultul prieteniei, fiindu-mi mereu alături, la astfel de evenimente. Mulțumesc tuturor. De fapt, toți care sunteți aici, îmi înnobilați această carte… Sunt extrem de emoționat de solidaritatea și prietenia dumneavoastră.  Am să scriu un poem: „Eu sunteți… voi!” Și să rămânem așa, „cât mai avem de unde muri”, vorba lui Lucian Raicu, deștept și frumos ca toți evreii… „Semănăm, cât nu ne rătăcim unii de ceilalți”, cum spunea regretatul poet și revoluționar Claudiu Iordache, de la Timișoara, cu care-am avut o luminată prietenie literară. Ba chiar m-a rugat să-i scriu o postfață, la celebra lui carte „Homo posteritas”.

Pe prietenul meu, rapsodul popular, Ion Crețeanu, l-am lăsat la urmă, pentru că el mereu mi-a încoronat opera, cu muzica sa de vatră, care vine din sufletul acestui neam atât de greu încercat…  Îi mulțumesc și îi citesc un poem, pe care i l-am scris în „antichitatea” prieteniei noastre:

ION AL COBZEI

De pe Columnă, el coboară des,
În lumea muritorilor de rând,
Vai!, ce frumos este la el în gând
Și-n cântul lui din țarină ales…

Pesemne, că-i trimis de Dumnezeu,
Să cânte despre dragostea de țară,
De Brâncoveni, de soarta noastră-amară,
De Cel-De-Sus, la bine și la greu…

„ION AL COBZEI” doine ctitorește,
Cu Cobza lui, ne-a îndulcit amarul,
Stau smirnă și creștinul, și tâlharul,
Când lira-i tracă-n ceruri țâpurește.

Merge pe drumul sfânt, cel din bătrâni,
Cu harta României Mari în buzunar,
Și-n cântul lui sublim, de… Centenar,
Ne spune zilnic că suntem români…

Când lacrimile-i se preling pe pâine
Și din exil se-ntoarce Dumnezeu,
Ion al Cobzei, pare-un semizeu,
Cântând, solemn, „Deșteaptă-te, Române!”

Cât despre mine și despre cartea de azi, ar trebui să vorbesc cât mai puțin. Să las timpul să decanteze lucrurile… Timpul acesta care trece cu viteza luminii. Vorba lui Nichita: „Nici n-apuci bine să te naști, că ai și îmbătrânit!”…

Sunt bucuros că, în urmă cu puțin timp, Ana Maria Păunescu m-a informat că am fost premiat la Festivalului Internațional „Adrian Păunescu”. Îi mulțumesc și vă mulțumesc tuturor că existați”»

TVR CRAIOVA:

Evenimentul a fost prezentat și la TVR Craiova, redactorul respectiv încheindu-și știrea cu următoarele cuvinte:

„Versurile dedicate genunchiului stâng evocă un detaliu anatomic al femeii iubite, iar Dumitru Sîrghie impresionează prin natura și naturalețea versificației, bogăția imaginarului și atitudinea umoristică”.

Felicitări autorului și tuturor celor care l-au susținut în demersul său liric, în astfel de vremuri materialist-dialectice, ciudate, în care spiritualitatea românească e trecută pe ultimul loc, în viziunea celor care ne gestionează destinul!

 Daria-Silvana BADEA, Craiova

- Advertisment -

Most Popular

Recent Comments