AcasăOpiniiBiserica și Unirea Principatelor (I)

Biserica și Unirea Principatelor (I)

Revoluția din 1848 și apoi Războiul Crimeii (1853-1956) aveau să aducă profunde prefaceri în raporturile dintre marile puteri europene, cu impact asupra Principatelor Române. Tratatul de pace de la Paris (februarie-martie 1856), încheiat de cele șapte mari Puteri, cere înființarea unei Comisii cu sediul la București, care să se ocupe cu situația Principatelor și convocarea unor Divanuri sau Adunări ad-hoc în care să se exprime voința românilor.

În contextul bătăliei duse pentru aducerea laolaltă a celor două țări românești surori, biserica va fi alături de popor și de năzuințele lui de unire și libertate. Dând glas țelurilor milenare ale românilor ea s-a alăturat de la început forțelor progresiste care luptau pentru unire. La cererea mitropolitului Moldovei Sofronie Miclescu, arhimandritul Neofit Scriban profesor la Seminarul de la Socola, a scris lucrările „Unirea și neunirea Principatelor”, „Foloasele Unirii Principatelor Române” și „Unirea Românilor” publicate în ziarul „Zimbrul”, iar arhimandritul Melchisedec Ștefănescu, rector al Seminarului din Huși, și-a publicat sub titlul „Jertfă pentru Unirea Principatelor” în ziarul „Steaua Dunării” din Iași predica unionistă susținută în catedrala episcopală din Huși. Neofit Scriban a fost apoi trimis la București pentru a stabili un plan comun de acțiune între comitetele unirii din cele două Principate. La Mănăstirea „Socola” din Iași s-a făcut remarcat un puternic curent unionist, fiind organizate de frații Scriban adunări unioniste la care au fost invitați Costache Negri, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, etc.

De la înalții ierarhi ai bisericii până la călugări și parohii din sate, clerul ortodox din cele două țări a acționat pentru a aduce cât mai mulți semnatari la actele de adeziune la programul unionist, în ciuda persecuțiilor la care au fost puși de forțele conservatoare, în special în Moldova. Pentru vederile lor unioniste mai mulți ierarhi ai Bisericii au fost înlăturați din funcțiile pe care le aveau, caimacamul Nicolae Vogoride cerând chiar schimbarea mitropolitului Moldovei, propunere respinsă la intervenția ambasadorului francez la Istanbul.

Aflând de intențiile de fraudare a alegerilor pentru Divanul Ad-hoc, stabilite pentru luna iulie 1857, mitropolitul Moldovei a intervenit pentru boicotarea acestora în vederea anulării, singura soluție care se întrevedea în acel moment de cotitură în istoria românilor. A fost un act cu adevărat istoric fără de care unirea n-ar fi fost posibilă. Reprezentanții bisericii refuză să voteze iar mitropolitul trimite o scrisoare Comisiei Europene de la București în care informează diplomații străini despre cele ce se întâmplă în Moldova. Tot în semn de protest, pârcălabul județului Covurlui, colonelul Alexandru Ioan Cuza, demisionează.

La 9 august 1857 Napoleon al III-lea al Franței se întâlnește la Osborne cu regina Victoria a Marii Britanii și dispun anularea alegerilor din Moldova. Urmează noi alegeri, la 22 septembrie fiind deschisă oficial Adunarea Ad-hoc a Moldovei sub președinția mitropolitului Sofronie. Lucrările Divanului au fost precedate de Te-Deumuri (rugăciuni speciale, dedicate Unirii) în toate bisericile din Moldova, iar la biserica „Sfântul Nicolae Domnesc” din Iași Te-Deumul a fost oficiat chiar de mitropolitul Moldovei, rugăciunea fiind urmată de o predică unionistă rostită de arhimandritul Neofit Scriban.

La București lucrările Divanului au fost deschise la 30 septembrie 1857, acestea fiind conduse de mitropolitul Nifon în calitate de președinte. Rolul Bisericii a fost important și prin acțiunile preoților, în special de la sate, de a-i convinge pe enoriași să-i aleagă pe reprezentanții cu vederi unioniste. La cererea episcopilor Calinic al Râmnicului și Filotei al Buzăului, care au trimis circulare protopopilor, preoții din Țara Românească au oficiat Te-Deumuri înainte de  întrunirea Divanului, în 30 septembrie fiind oficiat și în biserica Mitropoliei, la toate bisericile fiind citită o rugăciune specială, tipărită și împărțită dinainte prin grija mitropolitului.Ca Președinte, acesta a deschis lucrările Divanului prin un impresionant discurs unionist.

Andrei Breabăn,
Suceava


RELATED ARTICLES
- Advertisment -

Most Popular

Recent Comments