Când emisiunile de cultură dispar din programele televiziunilor de astăzi, un sentiment de neputință amestecat cu deznădejdea parcă domină întregul spectru existențial pentru o vreme. Conștientizând nevoia materială manifestată prin grija pentru rating, mass- media acceptă compromisul pe care întreaga societate îl face pentru a supraviețui sau pentru o îmbogățire rapidă.
Dacă în anii ’90 George Pruteanu sancționa subtil chiar prin titlul emisiunii „Doar o vorbă săț-i mai spun”, tendința către superficialitate a poporului, în cele din urmă timpul „nu a mai avut răbdare” nici cu profesorul Pruteanu, dar nici cu studiul gramaticii, spre disperarea aparentă a copiilor, care nu știu în ce valori să mai creadă și care nu recunosc tradiția autohtonă.
„Omul care aduce cartea” a rămas și el uitat printre ani prăfuiți în sertarul cu amintiri de suflet. Dan C. Mihăilescu a rămas doar un simbol al Pro tv ului printre atâția anonimi ai “succesului” comercial.
De curând am aflat că nici emisiunile realizate de Radu Paraschivescu nu se mai regăsesc în programele televiziunilor. Treptat, emisiunile cu vampe, țoale, țoape și altele asemănătoare spiritual vor căpăta tendință națională și ce să mai facem când toată lumea va dori măcar să supraviețuiască?
Schimbăm canalul, dar nu suntem siguri că acolo vom găsi măcar o carte…
Prof. Victor Iacobescu