Pe vremea pedelismului luminos, am scris, în Linia Întâi, peste 100 de editoriale împotriva lui Traian Băsescu și a oligarhilor din jurul său, fără să fi fost recompensat, în vreun fel, de USL. Am considerat că un ziarist care se respectă câtuși de puțin trebuie să se afle într-o Opoziție perpetuă, nu de dragul Opoziției, ci de dragul adevărului… Dar fiindcă adevărul, ca și minciuna, nu are culoare politică, mărturisesc că, în perioada respectivă, am criticat îndeajuns și prostia lui Geoană, cu „vânturile” lui politice cu tot, și infantilismul imberbului Ponta, și grobianismul securistic al Motanului Felix, dar și antieuropenismul extremist al lui Crin Antonescu.
Imediat după ce Darius Vâlcov și clientela lui politică s-a înfrățit cu PSD, noua struțo-cămilă politică de la Olt a revărsat asupra-mi o ură patologică de tip stalinist, încercând să mă pedepsească atât pentru convingerile mele anti-băsiste de ieri, cât și pentru cele anti-pesediste dintotdeauna.
PSD Olt, alături de PDL Olt, cu un dispreț suveran față de PNL, a reeditat acea eră a ticăloșilor de pe timpul lui Adrian Năstase, când Dumnezeu era pesedist, iar statul era însuși Bombonel! O eră, pe care pedistul de atunci, Darius Vâlcov, a resimțit-o din plin, hăituit fiind, în acea vreme, la modul cel mai abject, de către gărzile de corp ale PSD Olt. Gărzi de corp formate din indivizi de joasă speță, care astăzi sunt – iată – în solda victimei lor de ieri – a pesedistului vopsit, Darius Vâlcov.
Coabitarea lui Vâlcov cu liderul PSD Olt, Paul Stănescu, seamănă întrucâtva cu cea a lui Băsescu și Victor Ponta. Ea definește exact teoria echilibrului instabil și a progresului politic perturbator din județul nostru roșu de-a pururi…
Partea portocalie a înțelegerii de la Olt ne arată anarhia aroganței și lăcomia primitivă la care au ajuns Vâlcov și oamenii lui, cu ajutorul PSD. Ei profită fără nicio tresărire de ignoranța și infantilismul celeilalte clientele politice a lui Paul Stănescu. Conștiințe defecte, gelatinoase, nașteri greșite, cum ar spune psihologul, vietățile bipede care alcătuiesc PSD Olt (cu excepția unora, care ar dori cu orice preț să incendieze această coabitare fatidică), execută întocmai și la timp ordinele lui Darius Vâlcov.
Una peste alta, frăția PSD-PDL de la Olt ne arată cea mai cumplită uzurpare morală de după 1989, căzută ca o năpastă pe soarta noastră. Așadar, coabitarea de la Olt este asemănătoare, prin rezultatele ei deplorabile, cu mult discutata coabitare dintre Băsescu și Ponta, formulă în care Ponta a ieșit și va ieși mereu pe locul al doilea.
Trebuie știut însă că acest mit al puterii multilaterale al lui Vâlcov este întreținut și de Paul Stănescu, baciul PSD Olt. Aduceți-vă aminte ce spunea Stănescu la o întâlnire a activului PSD Olt, în preajma Referendumului: „Ascultați-l pe Darius, că el are glasul mai puternic și mai convingător!” (citat din memorie – n.r.!). Tot așa mitul infailibilității lui Băsescu e bine conservat de prostia lui Ponta și de nesăbuitele antene ale lui Voiculescu, antene care se ocupă, în USL, de funcția excretorie a politicii românești.
Concluzia e că atât Ponta, la București, cât și Stănescu, la Olt, trăiesc politic cât timp au în preajma lor indivizi cu puseuri de personalitate, precum sunt Băsescu și, respectiv, Vâlcov. Păstrând proporțiile… În asta constă, în fapt, filozofia pesedistă. Ponta își justifică neputința și prostia, arătându-l cu degetul pe „hingherul” Traian Băsescu, iar Paul Stănescu, în caz că va trebui să dea socoteală cuiva, îl va indica pe Vâlcov ca autor al propriei inconsecvențe, al propriei slăbiciuni administrative, precum și al deciziilor uluitoare pe care el le-a luat în favoarea unui fost inamic politic, decizii care nu au corespondent în istoria politică post-decembristă a Oltului.
Acum că Legea Eutanasierii câinilor vagabonzi se află pe masa președintelui, gata de promulgare, ne punem înfiorați o serie de întrebări: când „hingherul” de la Cotroceni va termina cu câinii, pe cine i se va pune mai întâi pata? Pe Ponta sau pe Antonescu? Pe Darius Vâlcov sau pe Paul Stănescu?
Vom trăi și vom vedea!
Dumitru Sârghie
