Cântec de jăratic și țurțur

Nu mi-e frig de frig,
ci de tine mi-e frig,
nu de foame mi-e foame,
ci de tine mi-e foame,
privirile de tine mi-s bete,
de tine mi-e sete,
nu de sete mi-e sete…

Nu focul din vatră mă arde,
ci privirile-ți în flăcări m-astupă,
verbul tău ferm
ucide mai tare ca glonțul
și gheață fierbinte
susură verde,
în sânii tăi – păsări rebele,
ardente!

Suntem gheață și jar totodată,
Cântec de jăratic și țurțur,
concentric foc și sloi amândoi,
foc pentru foc și sloi pentru sloi…

Doar mâinile-mi reci,
incandescent de reci,
te strigă,
te cheamă,
unduind profilul tău darnic,
de-a pururi fugarnic,
infinitul din mine,
te strigă, te cheamă năprasnic,
doamnă, iubită și zee
de foame te strigă,
de frig și de sete
de tine,
pe tine te cheamă –
FEMEIE!

                                    Dumitru Sârghie