Vorbesc în microeditorialul din acest număr al hebdomadarului Linia Întâi despre scufundarea satului românesc, fenomen care, în fapt, este continuarea la parametri înalți a creării OMULUI NOU, pe care și l-a dorit cu atâta ardoare Nicolae Ceaușescu și camarila sa bolșevică
Dar, oricât de sălbatici s-au dovedit a fi Ceaușescu și clientela sa de aparatcik, n-au făcut, totuși, atâta rău structural satului românesc, așa cum au făcut cei care, au preluat, după Revoluție, Țara… Și asta în ciuda așa-zisei restituiri a pământurilor confiscate, cu pistolul la tâmplă, de comuniști.
Lipsa irigațiilor, natalitatea înfiorător de scăzută, migrația tinerilor din satele românești către marile orașe (acolo unde și așa o duc destul de greu, având în vedere că industria și economia României democrației originale sunt la pământ) sau, de-a dreptul, migrația lor în țările civilizate europene, toate acestea au dus satul românesc la dezastru. Acolo, în străinătate, tinerii noștri au devenit veritabile slugi, unele bine plătite, altele umilite, dar mai puțin umilite decât în România. Cu siguranță e preferabil încă să lucrezi ca român pe la curțile bogătașilor din clasa de mijloc a Europei, satul românesc fiind astăzi o adevărată Vale a Plângerii…
Bătrânii satelor, adevărate umbre domol mișcătoare, suferind de boală, de frig, uneori de foame, dar, mai ales de tristețea și de dorul fiilor și fiicelor lor, care pribegesc pe la Porțile Europei, dar și ale Americii, își duc viața de pe o zi pe alta, așteptând moartea… Ei nu-și pot lucra pământurile confiscate și otrăvite cândva de către comuniști, iar celor care reușesc să-și cultive, totuși, pământul moștenit, li se distrug sau li se fură recoltele, li se pun bețe-n roate din toate direcțiile administrative, sunt supuși la biruri grele, pe care nu le pot plăti niciodată, blestemând astfel ogorul pe care și l-au dorit atât de mult, lăsându-l pârloagă sau vânzându-l pe două parale la samsarii politici, care așteaptă momentul, sărind ca ulii pe cadavre…
De multe ori mor înainte de a-și vedea recolta adunată de pe câmp și înainte de a-și vedea pentru ultima dată copiii, care uneori nu pot veni la înmormântarea taților și bunicilor lor… Ei stau în străinătate, cu speranța că, într-o bună zi, vor veni cu bani acasă, să-și întemeieze o gospodărie și să facă o afacere privată, cum au văzut ei Afară. Să-și lucreze pământul rămas pârloagă de la bunii și străbunii lor, să se înmulțească și să redea demnitatea țăranului de altădată…
Dacă aș fi prim-ministru, cu un guvern majoritar, cum e prăpăditul ăsta de Grindeanu, le-aș da certificate de român tuturor tinerilor care se întorc Acasă, ca să reîntemeieze gospodăria țărănească, scutindu-i de biruri și taxe pentru trei decenii de azi înainte… Mi-aș scoate pălăria în fața acestor tineri, care vor să vină în țară și să modernizeze comunitățile rurale, din care, altădată, plecau somitățile României…
Bine zicea Conu Alecu (Alexandru Paleologu), fie-i țărâna ușoară: „Astăzi, în România țăranii adevărați sunt tot așa de rari, ca și boierii adevărați” (Citat din memorie!)
E oarecum firesc să fie așa, când locul boierilor cu sânge albastru a fost ocupat de odraslele putorilor comuniste și securiste, cu ochi albaștri, care au cumpărat, concesionat, vândut și revândut, pământurile, pădurile, cu rezervațiile și cu fondurile lor de vânătoare (și acesta e alt subiect dureros, pe care-l vom aborda în acest număr din Linia Întâi), cu iazurile de pește, păstrăvăriile de aur de altă dată, rezervațiile de lostriță și alte specii de pește, pentru care ne invidia lumea occidentală, cabanele de vânătoare, viața, aerul, căprioarele, ciocârliile, solul, cimitirele, cu morții noștri cu sufletul lor, cu tot… Totul a fost vândut și revândut, totul a fost înstrăinat și spurcat…
Urmașii foștilor comuniști și securiști au confiscat tot ce era sfânt în țara asta, au valorificat în interes de clan și gașcă, în interes politic și transfrontalier, fiindcă ei au avut bani, au avut informația, au utilizat șantajul și chiar pistolul, când a fost cazul…Ei au avut și au puterea de la Abolirea Monarhiei până în prezent.
Boieri din os domnesc nu mai sunt, ei și-au pierdut seminția prin capitalele marilor imperii euro-atlantice, iar țărani adevărați n-ai să mai vezi decât în cărțile și filmele mai vechi, din perioada interbelică… Iar dacă ai cumva senzația că-i vezi prin muzeele patriei, nu te amăgi… E doar o iluzie optică… În mare parte, cei de pe la muzee sunt ofițeri deghizați în țărani, având stele sub cămășile cusute în șiruri de arnici, cu motive naționale și purtând în buzunarul drept al ițarilor de aba, câte un pistolet de tip Carpați. Să nu te miri dacă observi că unii dintre ei au sânge pe mâini, iar când se descalță de opincile din piele de porc sovietic, să neglijezi faptul că le put picioarele, însă să fii atent la inițialele gravate pe șosetele din lână: N. C., adică Nicolae Ceaușescu. De la Pleșită încoace, toți ofițerii de securitate poartă, figurativ, șosetele lui Ceaușescu și acelea pline de sânge…
Că sunt liberali vopsiți, pesediști sau alte lifte post-decembriste emanate, cei care stăpânesc satele patriei noastre nu le permit celor care nu semnează alături de ei condica frăției, în Cooperativa lor politică, să dezvolte, pe teritoriul ocupat de ei, vreo afacere corectă, nu le permit să întemeieze în pace și armonie o gospodărie sau să facă vreo investiție pe care ei n-o pot controla. Românii onești și cu frică de Dumnezeu nu încap pe teritoriile ocupate samavolnic de alții… cu grade sub sutană și cu carnete grele de partid…
Tinerii întreprinzători, veniți cu ceva agoniseală din străinătate sunt hăituiți, intimidați, controlați la sânge de unele organisme de stat, care, deseori, lucrează la ordin politic, năpustindu-se pe cel care nu e aliniat politicii oficiale și, eventual, nu cotizează unde trebuie.
Este și cazul tânărului Ion Petrescu, din Vitomireștii Oltului, care a cutezat să se întoarcă acasă de prin străinătățuri și să încerce a-și constitui o gospodărie de cetățean al Europei anilor în care ne purtăm veacul… El a dorit să-și dezvolte o afacere cinstită, conform legilor țării și să continue tradiția înaintașilor săi, oameni harnici și gospodari, cu vechi tradiții liberale.
Mai mult decât atâta, Ion Petrescu, considerându-se om liber și cu drepturi depline în țara lui, a îndrăznit să candideze ca independent la alegerile locale din vara anului 2016, pentru funcția de primar al comunei Vitomirești. Iar, pentru asta, și-a făcut și el, ca orice candidat, o platformă-program, în care a inserat idei noi, a schițat și niște soluții de om normal, și, firesc, a adus ceva critici celor care conduceau atunci comuna și o conduc și astăzi.
Deviza „Dacă nu ești cu noi, ești împotriva noastră” a funcționat plenar în cazul domnului Petrescu, adversarii săi făcând tot ce trebuie ca să-l discrediteze și să-i stopeze îndrăzneala de a candida la primărie. Bietul mic întreprinzător privat și candidat independent a pierdut, totuși, onorabil. Însă nu a încetat niciodată să-i critice, civilizat, pe adversarii săi politici.
La un moment dat, el a devenit de-a dreptul incomod și, atunci, cineva trebuia să-l oprească, cumva. Cum? Metoda clasică… Îi pui pe unii care pot da amenzi și afurisenii să-i controleze pe cei „nărăvași”.
Și atunci, peste ceva timp, d-l Petrescu se trezește cu niște controale pe linie de mediu și sanitar veterinară, fiindcă și-a permis să-și facă o crescătorie de vreo 2000 de pui…Din neant, din iarbă verde, a ieșit un „bun cetățean”, ca să-l reclame pe Ion Petrescu, „găinaru”, cum că poluează natura și vecinătățile…
Un fapt îmbucurător pentru viitorul democrației pe plaiurile noastre sudice a fost acela că organismele de control trimise „ispre” pentru a-l torpila pe Ion Petrescu, n-au putut falsifica deloc realitatea, și i-au întocmit „infractorului” niște documente favorabile…Fără amenzi, fără măsuri radicale, ci doar cu niște indicațiuni prețioase pentru viitor…
Acest lucru i-a înfuriat pe unii, mai ales că neastâmpăratul Ion Petrescu a cutezat să se înscrie la liberali… Ce mai zumzet, ce mai freamăt! „Pe băiatul ăsta îl mănâncă-n fund”, spuneau unii pe la colțuri… Nu-i destul că respectă legile țării, că necuratul critică stăpânirea zi de zi, că n-are probleme nici cu Fiscul, nici cu Mediul, nici pe linie veterinară… S-a mai făcut și liberal! Măi, să fie!
Nu știm cum s-a întâmplat, că într-o bună zi, îndrăznind să meargă cu mașina proprie pe un drum public, acest Moromete liberal, este luat la bătaie de niște haidamaci, din motive că respiră prea adânc și deranjează firmele care lucrează de ceva timp la niște „treburi de canalizare”. Colac peste pupăză, băiatul ăsta are și un nume prea românesc și riscă să fie anchetat conform așa-zisei legi antilegionare, care s-ar putea să descopere că străbunii lui au fost colegi cu Zelea Codreanu… Ducă-se pe pustii…
El spune că l-au bătut „reprezentanții firmelor care execută, în Vitomirești, lucrări de canalizare, lucrări, vai, mama lor!, prin care deja s-au distrus căile de acces, podețele de la porțile oamenilor ca și rigolele prin care, altădată, de bine de rău, se scurgeau apele pluviale… Acum… ioc!”, spune victima, sperând la dreptate, precum corbul la cașcaval.
Am aflat numele firmelor, dar și al stăpânilor acestor firme, dar nu e treaba noastră s-o facem pe polițiștii și pe anchetatorii… Asta trebuie s-o facă cei în drept, dacă n-au făcut-o până acum, din motive… fără… Noi îi sesizăm că niște huligani, reprezentați ai unor firme de construcții, care lucrează la Vitomirești, la canalizare, au bătut un cetățean român pașnic, pentru că așa au vrut mușchii nu știu cui…
Huliganii trebuie pedepsiți, iar administrația locală trebuie să afișeze urgent, conform legii, pe panouri adecvate, proiectul acestor lucrări, prețul, firma, termenele și, mai ales să-i oblige pe executanții lucrărilor să lucreze în așa fel, încât să permită și circulația oamenilor pe drumurile publice din Vitomirești. C-așa-i în democrație… Eventual, să-i roage frumos pe huligani să nu-i mai bată pe cetățenii Vitomireștiului, la ei acasă. Măcar să-i invite pe teren neutru… Mișeii…
Fără a dezvolta acest subiect, noi așteptăm punctul de vedere al administrației locale din Vitomirești, precum și pe cel al reprezentanților „bătăușilor”. Nu dezvoltăm nici conotația politică a acestui scandal, dar ne rezervăm dreptul de a atrage atenția conducerii comunei Vitomirești să-și țină „câinii” legați, fiindcă ulciorul nu merge de multe ori la apă… Oricând se poate isca o mișcare care poate degenera în „alte hălea”, cum ar zice fostul președinte liberal de județ, Ioan Ciugulea.
Victima agresiunii, care și-a luat certificat medical, conform bătăii încasate, se întreabă siderat dacă nu cumva e mai bine să fii slugă la străini, decât stăpân acasă la tine… Noi zicem că prima variantă e încă valabilă pentru români. N-a venit încă ceasul dezrobirii naționale…
Dumitru Sârghie
