Diferența dintre Dan Șova și Darius Vâlcov: primul îl roagă pe Dumnezeu să țină PSD la Putere cât mai mult timp; al doilea s-a convins destul de repede că PSD e un partid fără Dumnezeu!
Mă sui, din când în când, pe dealul Grădiște din Slatina, ca să privesc dincotro vin viitorul și normalitatea acestui județ. Din păcate, nu se zărește nici un semn care să ne alimenteze speranța…
De ce oare trebuie să ne întoarcem atât de repede împotriva celor pe care tot noi i-am votat, cu surle și trâmbițe?
Pentru ca PSD să se schimbe fundamental, Dumnezeu ar trebui să umble la gena întunecată a originii comuniste din care se trage acest partid.
Când, din întâmplare, pesedistul și liberalul se însoțesc în politică, unul dintre ei trebuie să moară (politic, desigur), pentru ca să trăiască – întotdeauna – celălalt.
N-am auzit niciodată că vreun pesedist se aruncă în foc (figurativ vorbind), pentru a apăra demnitatea unui liberal. În schimb, am văzut liberali care au sărit ca… arși, apărând onoarea deja șifonată a unor pesediști. Ce să zic? Generozitatea asta a liberalilor față de PSD e o slăbiciune, nu o virtute!
Ce îi desparte și ce au în comun Victor Ponta și Crin Antonescu? Îi desparte istoria partidelor din care fac parte… Mai întâi, PNL are un trecut glorios, purtând – în timp și spațiu – efigia onorantă a marii familii a Brătienilor. PSD, în schimb, vine din PCR, legănat fiind de personalitatea celui mai iubit fiu al poporului, tovarășul Nicolae Ceaușescu.
Pentru adevărații comuniști, Victor Ponta este un urmaș demn al lui Ceaușescu, iar adevărații liberali consideră că Antonescu este un epigon, care-i face pe Brătieni să se răsucească în mormânt.
În comun, Ponta și Antonescu îl au pe Ion Iliescu, model și icoană la care amândoi se închină cu evlavie comunistă.
Social-democrația PSD – o religie scelerată ridicată pe ruinele unei Românii disperate.
Nimic nu mai poate fi inventat în PSD în materie de furt. De la Hrebenciuc și Michi Șpagă până la Năstase și Ponta, istoria marilor devalizări după PSD este o perpetuă republicare.
Înalta clarviziune a lui Victor Ponta: numai el vede binele din haosul pe care l-a creat guvernul său prost, dar fudul. Între el și dumnezeul său ateu, n-a mai rămas nimeni ca să-i arate Calea, Adevărul și Viața!
Se spune că, în politică, precum în dragoste, nu e decât un singur timp. Singurul activist politic din Olt, care a reușit să sfideze această zicere, este actualul senator PP DD Teiu Păunescu. După trei cincinale de pauză, el a revenit de la „cultura mare” (fiind un important producător de cereale), la „cultura mică” din Senatul României.
În general, dragostea și prietenia dintre politicieni pot fi citite chiar în ochii acestora. Priviți-i cu atenție pe Vâlcov și Stănescu, atunci când se întâlnesc, și veți constata cum se gratulează și se complimentează reciproc-avantajos…
Niciodată însă nu se uită unul în ochii celuilalt. Amândoi își feresc privirile și asta spune totul despre adevăratele simțăminte pe care le nutrește unul față de celălalt…
Recent, Darius Vâlcov a declarat că nu va îndrăzni să mai candideze vreodată, dacă ministrul Dan Șova nu dă banii pentru centura ocolitoare a Slatinei. Vădit distrat de declarația lui Vâlcov, ministrul Marilor Proiecte i-a propus senatorului slătinean un altfel de fel de centură: de castitate! O centură care-i va marca definitiv lui Darius Vâlcov destinul politic…
Dumitru SÂRGHIE
