Viața noastră seamănă cu cea a unui colecționar. Achiziționăm permanent valori culturale, umane, sentimentale. cam tot ce este pe piață.
Greu este să colecționezi sentimentele. Ele vin și pleacă, te caută, te ocolesc iar, când ai ajuns la piesa cea mai importantă care este iubirea, începi sa devii fricos, egoist, unic uneori, intens până la disperare și este firesc să simți așa! Apoi încep să-ți placă lucrurile, luxul, ușor devii orb și începi să acaparezi, fără justă valoare, sari peste meritocrație, sari peste morală, începi ușor să te separi de cei normali!
Devii o elită falsă în plan spiritual, fără a merita nimic din ce ai acaparat, mai ales în plan material. Automat, pierzi ce ai acumulat, iar egoismul fără margini te schimonosește!
Cei cuminți se simt frustrați de ceea ce etalează acești “nemuritori”. Nu mai contează că ești bou de onest, că accepți sărăcia ca o pe demnitate, că mergi la biserică și te rogi pentru sufletul tău hărțuit… Apare uimirea că nu te regăsești între cei normali, neputința de a concura cu cei puternici, justificarea ridicolă că nu poți să furi!
Traversăm o perioadă în care suntem sufocați de necazuri, de informațiile prăpăstioase, de lipsa de speranță a celor care ne urmează, afli dezamăgit sau trist, sau vesel, că cineva a fost prins în plasă, că ce a colecționat s-a năruit… Ei, și ce dacă?!
Ce contează că asemenea colecție are și valoare, are perenitate, are comprehensivitate, are speranțe!!! Este ca o bombă care explodează într-o sală cu valori!
Viața noastră este precum cea a unui colecționar, cu expoziția deschisă permanent, pentru ce trebuie văzut și închisă pentru ce nu trebuie văzut…Cu siguranță va exista cineva să divulge aceste lucruri! Există Dumnezeu, care ne vrea goi pușcă, când vom pleca, fără inutilitățile vieții și poate fără regretele noastre, iar ce este bun se va perpetua și transmite la urmași.
Este adevărat că memoria lumii păstrează valoare și non valoarea, iar normalitatea este trimisă în zona mediocrității pe nedrept și acolo suntem majoritatea dintre noi: o mediocritate aparent confortabilă și leneșă!
Nicolae Nistor