COLIND

Zburăm ușor, zburăm în timp,
zburăm spre Muntele Olymp,
zburăm, ca două flori de tei,
să-i colindăm pe îngeri și pe zei,
zburăm adânc și grav în cuta vremii,
nemaidorind nici diplome, nici premii,
tu căutându-mi urmele din plânsu-mi
și sensul plin de sens din mine însumi,
iar eu râvnind la trupul tău văratic,
când verdele-ți din ochi mă ia ostatic…
zburăm, iubito-n ritm de funigei,
să-i colindăm pe îngeri și pe zei
o, Doamne, electrocutați de clipă,
ne pierdem, simultan, câte-o aripă,
și, vai!, dacă ne-om prăbuși-n neant,
în zborul nostru invers și planant,
ne-om irosi ca pulberi în eter
și vom cânta, iubito, Lerui – Ler!

Dumitru Sârghie – MITIF