Comuna Poboru este un colț de Rai alcătuit din șase sate: Șurpeni, Poboru, Creți, Albești, Cornățelu, Seaca. Este o unitate administrativă greu de administrat, având în vedere cât de răsfirate sunt aceste sate, printre codrii întinși și printre dealurile ori colinele dulci, care întregesc un peisaj de o rară frumusețe…
Comuna însumează o suprafață de 53 km2, este traversată de trei drumuri județene (28 km) și de numeroase drumuri comunale și ulițe (28 km), foarte greu de întreținut, având în vedere resursele financiare limitate pe care administrația locală și județeană le pot pune la dispoziție.
În ciuda tuturor greutăților, primarul Iulian Bărăscu este un bun gospodar, un fiu al satului, care știe să-și jertfească interesele personale pentru a se pune la dispoziția comunității, la dispoziția oamenilor care l-au investit, acordându-i, la vot, un scor legitim de peste 60%. Ca orice primar performant, domnia-sa are și inamici politici, care-i bagă, uneori, bățul printre gard, însă aceștia sunt în minoritate și nu reușesc să dărâme ordinea stabilită democratic printr-un vot din care au rezultat șapte consilieri PSD, doi consilieri PNL, un consilier PP DD și unul PDL. Dar să-i dăm cuvântul domnului primar.
D-le primar, cum ați început anul 2013, având în vedere că, înaintea d-voastră, ați fost tot d-voastră?
Păstoresc această comună de 13 ani, mai întâi ca viceprimar două mandate, iar acum sunt la al doilea mandat ca primar. Am început acest an foarte bine, față de alți colegi de-ai mei, și mă refer aici la primarii PSD. Mulți primari se confruntă cu tot felul de probleme legate de bani, pentru că, până la urmă, fără bani degeaba mai stăm prin primărie, pentru că ne ia lumea cu parul, dacă nu ne descurcăm sau dacă nu facem în așa fel încât să strângem bani ca să facem ceva și pentru comunitatea noastră. Vă pot spune că, la începutul anului, ca și astăzi, nu am niciun leu datorie la nimeni. Ceea ce este un lucru extraordinar. Vedeam, zilele trecute, la televizor, pe d-l președinte Traian Băsescu într-o comună, prin județul Constanța. Niciodată județul Olt nu se va compara cu județul Constanța referitor la bani. Era o comună care se autogospodărește, care nu a primit bani de la Consiliul Județean, pentru că ei au parcuri eoliene și scot foarte mulți bani de acolo și se descurcă cu ce încasează de la respectivele firme. Așa și noi aici, avem anumite venituri, dar nu pot să spun că mă compar cu comuna respectivă. Avem încasările care sunt undeva la 67-70%, pentru că și la noi, ca și în alte comune, sunt oameni care o duc foarte greu, nu au din ce trăi, efectiv trăiesc de azi pe mâine, din ajutoare sociale.
La București, când ați fost la premierul Victor Ponta și la vicepremierul Dragnea, vi s-a spus că investițiile începute se vor continua și nu se vor începe alte investiții. Cum ați perceput întâlnirea cu premierul?
Foarte bună întrebare. Vă dau cuvântul meu de onoare că sunt cu totul de acord cu așa ceva. Vă spune acest lucru un primar care nu a fost luat în calcul absolut deloc, ca să nu jignesc, de fostele guverne, pentru că eu, la Poboru, am avut destule proiecte depuse la guvernele Boc. Ultimul l-am avut la d-na Udrea. Bineînțeles, mi-a dat cu tifla, nu mi l-a aprobat și, de atunci, m-am jurat că nu mai fac proiecte decât dacă cineva îmi garantează că se aprobă. Pentru că noi, primăriile, plătim sute de milioane să facem studii de fezabilitate, studii geo. Facem proiectele, le depunem și rămânem cu banii dați, căci nu ni se aprobă proiectele.
Părerea mea este că s-au început foarte multe lucrări și nu s-a terminat nimic. Haide, domnule, să punem odată piciorul în prag și, din toată sărăcia pe care o avem, să încercăm să finalizăm lucrările care sunt aproape gata. Pe Ordonanța 7, am avut alimentarea cu apă și, după cum știți, aici „s-a murit de sete”. În Poboru, puțurile sunt forate la 280 de m adâncime, iar acum avem apă, apometre, totul este pus la punct, dar mai îmi trebuie aproximativ trei miliarde de lei vechi. Cam 85% din investiție este gata și de trei-patru ani nu am mai primit niciun leu și, pentru că ne mai trebuie trei miliarde de lei vechi, nu pot face licența la lucrare. Între timp, sistemul, lucrarea se degradează, iar firma de construcții spune să facem recepția, pentru că au și ei un termen de garanție și nu le convine nici lor. Acum, ni s-a promis că se centralizează toate lucrările care sunt gata de finalizare să primească bani pentru finalizare.
Să nu uităm că este ultimul an al ciclului financiar al Uniunii Europene. Apoi, de la 1 ianuarie, începem un nou ciclu financiar, 2014-2020. Știm foarte bine că s-au sistat anumite plăți de către UE, pentru că s-au găsit nereguli, pe la CJ Dâmbovița, pe la Bistrița Năsăud, și au și ei dreptatea lor și mi se pare corect. Domnule, eu îți dau bani ca să faci ce trebuie să faci eu ei, dar dacă ai călcat strâmb, la revedere. Avem promisiuni și am înțeles că, de la 1 ianuarie încolo, o să înceapă și lucrări noi, pentru că d-l prim-ministru este foarte ambițios și chiar vrea să aducă bani în țară, nu ce s-a adus până acum, 9 sau 10%.
Concret, ce ați făcut și ce aveți de gând să mai faceți?
Am în lucru proiectul pentru asfaltarea a 10 km de drumuri comunale și ulițe, proiect care va trebui să fie gata până la sfârșitul anului. Am patru tronsoane de drumuri în care, în fiecare primăvară, trebuie să investesc sute de milioane de lei vechi, poate chiar un miliard, ca să îl aduc, cât de cât, la starea normală. Pe timp de iarnă, având OMV Petrom în localitate, având multă pădure de stejar, care se exploatează de către Ocolul Silvic sau de către firme private, și trec cu mașini mari, care desfundă, pur și simplu, drumurile de piatră. Am ajuns la concluzia că așa nu se mai poate, trebuie să fac un proiect să le asfaltez sau să le betonez. Acum, având promisiuni că, de la 1 ianuarie, primim bani de la UE sau că d-l prim-ministru aduce bani de acolo, mai încerc încă o dată să depun acest proiect. Nu ascund faptul că dacă nici acum ai mei (pesediști – n.r.!) nu mă ajută, să nu mai vină prin comună, că le întorc și eu spatele. Eu am mare încredere și în Daniel Bărbulescu, care mi-a fost prieten bun de mulți ani, până să facă pasul să treacă de la PDL, și d-l Vâlcov știu că, atunci când vorbește o vorbă, se ține de cuvânt. Nu mai vorbesc de d-l președinte Paul Stănescu, pentru care am toată stima. Am pentru acest proiect Albeștiul Vale, satul Seaca, strada Cârpaciu, strada Pădurii și satul Cornățelu. Dacă aceste patru tronsoane de drum le rezolv, pot spune că în comuna Poboru poate să vină să-și facă vile cei de la oraș pentru week-end. Apă avem, aer curat avem, verdeață avem. Ambiția mea, în acești trei ani care au mai rămas din acest mandat, aceasta este și nu voi precupeți niciun efort.
Mă axez pe acest proiect, pentru că asta cer și cetățenii. Pentru că, inclusiv strategia pe care am întocmit-o cu o firmă de la Craiova, susținută financiar de OMV Petrom, este făcută în acest scop. Poate că alții fac, dar eu nu fac decât ceea ce-și doresc cetățenii. Nu fac nici parcuri pe câmpuri, telegondole sau nu știu ce stadioane, decât ce vor cetățenii, ce consideră ei că este necesar.
Apropo de parc, mi s-a părut o aberație, o mare prostie din partea fostelor guverne, să cheltui bani în comunele țării. Însăși comuna este un parc prin definiție. Când ieși din curte sau în grădină, sunt numai pomi, numai verdeață, este un parc, respiri aer curat. Pot să îmi iau o bancă sau un scaun, le pun la umbra prunului și stau ca în parc. Ne mirăm pe ce să cheltuim banii. Diferența dintre comuna Poboru și o comună din sud este faptul că localitatea noastră este tranzitată de trei drumuri județene, care însumează 28 de km. Aceste drumuri, după cum bine știm, sunt întreținute de Consiliul Județean. Păi dacă CJ, într-un an, îmi dă câte 500 de m de asfalt să fac, așa cum dă și la Coteana, care are 3 km de drum județean, nu mi se pare normal. Hai să dăm proporțional. Sunt foarte multe drumuri județene, la care eu nu pot să intervin, nu pot să cheltui bani, dar lumea nu știe treaba asta și-l înjură pe primar, când trece prin comună și vede că drumul este stricat. Am câteva promisiuni la aceste drumuri, măcar de pietruire, să le mai întreținem din când în când. Știu că sărăcia este mare și pe la CJ.
La Căminul cultural vreau să cumpăr mese și scaune, să fac o bucătărie și o magazie, pentru a face, pe lângă serbări și întâlniri ale cetățenilor, să organizez nunți, botezuri. Tinerii din comună sunt din ce în ce mai puțini și, atunci când se căsătoresc, se duc la localurile din Scornicești, unde sunt jecmăniți. De aceea, vreau să le fac aici, să le iau modic, poate cinci milioane lei vechi, restul să-și facă singuri, cum se face la cort, în curte. Cetățenii au agreat această idee.
La școli, spun d-na director, cadrele, sunt printre puținele primării care este la zi cu plata pentru naveta profesorilor. Școlile arată bine spre foarte bine. La Poboru, avem școală finalizată în 2002, cu fonduri Phare, la Cornățelu – Școala cu casele V-VIII, iar la Seaca, Școala cu clasele I-IV și grădinița sunt întreținute bine. Avem utilitățile la zi, chiar avem combustibil pentru iarna următoare, avem centrala termică pe motorină la Poboru și centrală termică pe lemne la Seaca. Vreau să montez, anul acesta, centrală. Mulțumesc, pe această cale, celor de la Petrom, pentru că datorită relațiilor care s-au format în timp, m-au înțeles și au venit cu o sponsorizare de 40.000 de euro, anul trecut, pentru școala Seaca. Seaca este un sat puțin mai rămas în urmă, de aceea am și investit foarte mult acolo, le-am băgat apă curentă, au curent electric, iluminat stradal, școala este dotară, rămânând doar drumul de făcut. Mai am o grădiniță în lucru, pentru care Inspectoratul Școlar Județean și Ministerul Educației nu mi-au mai dat bani de trei ani de zile. Mai îmi trebuie 2 miliarde de lei vechi pentru a o da în folosință. La școli, anul acesta, vreau să fac terenurile de sport betonate, din surse proprii. Am făcut un calcul și, din fondul de rulment al primăriei zic că mă încadrez și sper că voi găsi înțelegere și la consilieri. Așa cum spuneam, în fiecare an, fac câte două pietruiri ale drumurilor, primăvara și toamna, de câte 500-600 de milioane, și asta este numai cârpeală.
Am în lucru, spațiul pentru farmacie. Am înființat o farmacie umană, un ONG la nivel de comună, la care un preot este președinte, eu cu un consilier local suntem vicepreședinți. Am înființat acest ONG pentru că firmele acestea mari, cum ar fi OMV-ul, nu vor să mai dea bani pentru sponsorizări primăriei, pentru că se interpretează, că se dau pe considerent politic, că de ce s-a dat la acela și nu la celălalt. Am strâns deja ceva bani și vreau să reabilitez cele două monumente ale eroilor din Primul și al Doilea Război Mondial, să le scriem din nou, să le finisăm, să facem borduri, ronduri de flori…
Dumitru SÂRGHIE
Continuare în numărul viitor
