Într-o lume din ce în ce mai copleșită de vocile influente, uneori adevărul vine din partea celor mai puțin auziți. Ion Afumelea, fiul unui fost deținut politic, Radu Afumelea, și cetățean român cu o viață marcată de regimul comunist, a adresat, încă din anul 2013, o scrisoare Comisiei Europene care, privită astăzi, pare un avertisment profetic. Într-o expunere sinceră și documentată, el a semnalat riscurile unei justiții partizane, ale corupției generalizate și ale unei societăți polarizate, previzionând pericolul ascensiunii extremismului în România.
Sintetizarea „Plângerii”
Ion Afumelea se arăta dezamăgit de lipsa de reformă autentică în România, semnalând:
Continuitatea influenței comuniste în justiție și politică, prin indivizi proveniți din vechiul regim. Crearea unui regim cleptocratic, care a împiedicat apariția clasei mijlocii și a favorizat polarizarea socială între oligarhi și cetățenii obișnuiți.
Partizanatul recomandărilor europene în domeniul justiției, percepute ca fiind influențate de grupuri politice din România. O Românie tratată ca „țară de mâna a doua,” marginalizată în procesul decizional european, lucru ce ar putea alimenta valuri de extremism.
Scrisoarea, un amestec de pasiune și luciditate, evidențiază dezamăgirea unui cetățean simplu care încă spera la libertate și bunăstare într-o Românie ancorată în valorile democratice ale Europei.
Răspunsul Comisiei Europene
Într-un ton politicos și formal, răspunsul Comisiei Europene, transmis prin Direcția Generală de Justiție, a recunoscut, atât preocupările lui Ion Afumelea, cât și complexitatea problemelor semnalate. Comisia a reafirmat angajamentul său față de România în cadrul Mecanismului de Cooperare și Verificare (MCV), subliniind următoarele:
Rolul MCV și Progresele României:
Comisia a explicat că MCV a fost instituit pentru a sprijini România în reformarea sistemului judiciar și în combaterea corupției, asigurând astfel aplicarea uniformă a legislației europene și protejarea drepturilor cetățenilor UE. De la aderarea României la Uniunea Europeană, în 2007, au fost monitorizate constant progresele făcute pe baza unor criterii clare, iar rapoartele periodice au identificat atât realizări, cât și deficiențe.
Raportul din ianuarie 2013:
În raportul publicat pe 30 ianuarie 2013, Comisia a constatat unele îmbunătățiri, cum ar fi revenirea la respectarea hotărârilor Curții Constituționale și a ordinii constituționale. Totuși, independența justiției a rămas o problemă sensibilă, iar instabilitatea instituțională și presiunile politice au fost semnalate ca surse majore de îngrijorare.
Criticile și reformele insuficiente:
Comisia a menționat că anumite recomandări, în special cele referitoare la consolidarea independenței sistemului judiciar și la transparența proceselor decizionale, nu au fost implementate complet. Aceasta a atras atenția că instabilitatea politică din România riscă să afecteze încrederea publicului în justiție, precum și integrarea europeană a țării.
Continuarea monitorizării:
Răspunsul subliniază faptul că monitorizarea prin MCV va continua, până la remedierea tuturor deficiențelor, iar un nou raport de progres va fi publicat înainte de sfârșitul anului. Acest angajament evidențiază importanța cooperării dintre România și instituțiile europene, pentru consolidarea democrației și a statului de drept. Deși tonul răspunsului a fost moderat și tehnic, acesta nu a abordat, în mod direct, toate acuzațiile sau nemulțumirile exprimate de Ion Afumelea. De exemplu, nu a răspuns suspiciunilor legate de posibila influență politică în redactarea recomandărilor sau despre tratamentul inegal al României, în comparație cu alte state membre.
Impactul răspunsului
Răspunsul Comisiei Europene, deși profesionist și conform practicilor instituționale, reflectă o distanțare tehnocratică de specificul frustrărilor cetățenilor. Acesta a confirmat realitatea unor probleme sistemice, dar a oferit soluții generale și indirecte, bazate pe monitorizare continuă. Lipsa unor măsuri mai ferme sau a unui dialog mai aprofundat cu cetățeni precum Ion Afumelea poate fi văzută drept un factor care alimentează sentimentul de marginalizare în rândul unor români.
În ansamblu, răspunsul Comisiei poate fi interpretat ca un angajament formal pentru progres, dar și ca o reflecție a birocrației europene, uneori percepută ca fiind distantă față de problemele locale ale cetățenilor de rând.
Concluzie
Ion Afumelea, prin vocea sa simplă, dar încărcată de curaj și patriotism, a anticipat o parte dintre crizele cu care România se confruntă astăzi. Creșterea extremismului politic și frustrarea cetățenilor față de o justiție percepută ca fiind inechitabilă sunt semnele unei realități tulburătoare. Mesajul său ar trebui să rămână un memento pentru toți cei care au puterea de a schimba lucrurile: în inima unui cetățean simplu, poate rezida, uneori ,o viziune mai clară asupra pericolelor viitorului, decât în planurile marilor lideri.
Astfel, Afumelea devine nu doar o voce a trecutului, ci un model de implicare civică și un adevărat patriot european.
Dragoș Sîrghie
