„Dacă Eminescu ar fi trăit astăzi” este una dintre frământările multor contemporani, care au făcut diverse exerciții de imaginație, încercând să se erijeze probabil în inițiatori de trenduri cultural-politice, sau din dorința de a se „eminescologiza” pentru „a fi la modă”.
Este curios cum în societatea de azi, când spiritul se desacralizează ca o urmare firească a promovării superficialității, există perioade când sunt invocate personalitățile culturii române, din dorința de a marca un eveniment, care va fi uitat în câteva zile.
Spiritul eminescian este reînviat din ce în ce mai rar ca motivație națională și cred că, „dacă ar fi trăit astăzi”, nu s-ar fi schimbat nimic nici în privința aprecierilor, nici a destinului său. Ar fi fost acuzat că patriotismul lui instigă la ură, că acuzațiile sale îndreptate împotriva celor care au soarta țării în mâini sunt ghidate de vreo agentură obscură, sau de vreun ONG cu anumite ramificații suspecte. Cum să spui în secolul lui „politically correct” – „Cine-au îndrăgit străinii / Mânca-i-ar inima câinii”? Bineînțeles că nu s-ar fi înțeles subtilitatea simbolisticii și ar fi fost încă o dată dus în cămașa de forță a ospiciului „normalității” în care trăim.
Hărțuit peste timp de interese diverse, memoria lui Eminescu se îndepărtează de ceea ce am putea numi ”memorie afectivă” și pentru această situație suntem vinovați cu toții. Parcă anticipându-și posteritatea, Poetul spunea:
„Iar deasupra tuturora va vorbi vreun mititel,
Nu slăvindu-te pe tine… lustruindu-se pe el
Sub a numelui tău umbră. Iată tot ce te așteaptă.”
Suntem din ce în ce mai „mititei”, iar sacrul pare că se îndepărtează de noi și ne înstrăinează în propria țară. Trăim din inerție fără un punct de reper, întrebându-ne uneori „dacă Eminescu ar fi trăit astăzi?…”
Răspunsul – „dacă…”
Prof. Victor Iacobescu
