După lansarea cărții de poeme patriotice „Glonțul restaurației”, la Liceul româno-francez „Gheorghe Asachi”, din Chișinău, poetul Dumitru Sârghie a fost invitat de onoare la Mizil, cu ocazia sărbătoririi Centenarului Liceului Teoretic „Grigore Tocilescu” din localitate. Aici, și-a prezentat de asemenea, „Glonțul restaurației„ și a citit două poeme, „Fetele de la Mizil” și, respectiv, „Imn Basarabean”, poem foarte îndrăgit în „orașul din piatră albă”, cum este supranumit Chișinăul. La Mizil, a fost aplaudat la scenă deschisă și de cele două delegații de moldoveni, venite din Republica Moldova și Ucraina. De asemenea, Dumitru Sârghie a înmânat „Certificate de român”, celor doi inimoși profesori ai Liceului „Grigore Tocilescu”, organizatorii evenimentului, dar și ai celebrului Concurs anual de poezie și umor, „Romeo și Julieta la Mizil”.
La puțin timp după acest eveniment de înaltă simțire românească, poetul slătinean a fost invitat la Rm. Vâlcea, la Salonul de Literatură și Artă „Rotonda Plopilor Aprinși”, manifestare ajunsă anul acesta la cea de-a IX-a ediție, aceasta fiind însoțită de Salonul Cărții la Râmnic. Cu acest prilej, Dumitru Sârghie a primit un premiu literar, o mențiune, din partea Revistei „Arena literară”, din București, pentru participarea sa la Concursul Național de poezie „Radu Cârneci”, Ediția a-II-a, 2019. Poemele sale premiate au fost publicate într-o cochetă antologie intitulată „Poezia iubirii”, apărută după deliberarea juriului respectivului concurs, la Editura Betta.
Prezentăm aici un poem semnat de Dumitru Sârghie în „Poezia iubirii”, care a fost foarte apreciat de criticul literar Victor Atanasiu.
LUMEA LUI WAGNER
(Dublu sonet)
DS MITIF
Prin Wagner, trece-o vrajă suverană
Și-un val melodios, voit indefinit,
E ca și cum, în propriu-mi vis, rănit,
Un zeu mi-ar fi turnat alcool pe rană!
E-o neurastenie de-a pururi suzerană,
De care, Miss, mă las ușor ademenit,
Și-un subteran melodios – admit –
Pantă de vis solemn wagneriană…
E un parfum subtil de obligeană,
De dat pe sânii maicilor din schit,
E ca și când eu, Miss, ți-aș fi sorbit,
O lacrimă verzuie de sub geană.
Și-apoi, cu o intenție vicleană,
Din gândul tău, subit, aș fi fugit,
Lăsându-ți un bilet, cum c-am murit,
De-atâta Wagner – fată Cosânzeană!
Știu – muzica lui Wagner e-o femeie,
Având în sânge ritmuri distonante,
Care se-nalță, fum înalt, pe o glămeie,
Urmând trasee – pante și turnante,
Cu tunete, cu ploi, cu curcubeie,
În plin amurg cu note dominante…
Indefinite, faste și clar melodioase,
Leacuri de vis de tainică murire,
Care îți intră-n carne și în oase…
Urmând o fabuloasă cuibărire,
În inimi dârze, vii și fastuoase…
Lumea lui Wagner e-o adeverire!
Ionuț DUMITRESCU
