Motto:
„Când principiile nu mai încap într-un sistem, omul vertical alege să plece.”
Îl cunosc pe Marian Costea de peste două decenii. L-am admirat întotdeauna pentru decența, modestia și integritatea sa morală. Este, fără îndoială, o personalitate discretă a Slatinei noastre seculare, un om în care principiile nu doar că sunt rostite, ci trăite: „Ești cât dăruiești”, „Pomul se cunoaște după roade și omul după fapte”, „Inteligența trebuie să fie compatibilă cu caracterul.”
Deși am avut și avem preocupări diferite — el, antreprenor de succes într-un oraș al absurdului, marcat de umbra lui Eugen Ionescu, iar eu, ziarist cu bune și cu rele, de 30 de ani — prietenia noastră s-a adâncit în timp. Mai ales de când am descoperit afinități intelectuale comune: Marian Costea este licențiat în psihologie, cu masterat, fost student și discipol al profesorului și scriitorului Constantin Dulcan. Un filantrop de tip interbelic, el a sprijinit, din puținul sau multul său, cauze legate de binele copiilor și al celor vulnerabili.
Ca ziarist, am fost de partea sa când a candidat, ca independent, la Primăria Slatina. N-a fost să fie. A rămas însă aproape de valorile dreptei politice, de principiile civilizației euro-atlantice. Nu e, așadar, deloc surprinzător că s-a implicat substanțial în susținerea lui Mario De Mezzo, actualul primar al Slatinei, și că a fost prim-vicepreședinte al PNL Slatina, obținând și un loc de consilier local.
Fiind într-o scurtă vacanță, am aflat acum, cu o undă de tristețe, că prietenul meu și-a dat demisia atât din PNL, cât și din Consiliul Local. Fără scandal, fără acuzații, fără vociferări. Pur și simplu. Marian Costea a ales să se întoarcă la ceea ce contează cu adevărat: familia sa frumoasă, onorabilă, demnă, la menținerea, pe cât posibil, a bussines-ului său, în aceste vremuri strâmbe.
Nu cunosc toate resorturile acestei decizii, dar am curajul să afirm — chiar fără să-l fi consultat — că nu are legătură cu zvonurile de pe „Radio Șanț”, potrivit cărora demisia ar fi legată de neacordarea serviciului de ecarisaj firmei sale. Marian Costea nu este un om al sinecurilor. Nu a cerut, nu a vânat recompense. Cred mai degrabă că a plecat dintr-un dezacord de fond, profund, între valorile sale și realitatea unei politici în care nu-și mai găsea compatibilitate morală. O politică ce nu mai operează cu ideea de artă a compromisului, ci cu subsolul compromisului.
Sunt sigur că adversarii PNL, ca și vocile lor mediatice, vor aștepta zadarnic vreun atac din partea lui Marian Costea la adresa lui Mario De Mezzo sau a administrației actuale. Nu va veni. Pentru că Marian Costea este un om educat, principial, cu un statut moral greu de demolat.
Închei, spunând că, în aceste vremuri în care politica devine tot mai agresivă și duplicitară, demisia lui Marian Costea este un act de demnitate. Un semnal tăcut, dar ferm, că există oameni care nu renunță la onoare pentru nimic în lume. Și care știu să plece când nu se mai pot recunoaște în oglinda sistemului.
Un gest rar, discret și, tocmai de aceea, cu atât mai grăitor.
Dumitru Sîrghie
