Despre rezistența la comunism a lui Constantin Soare și despre lupta sa împotriva dictaturii ceaușiste, am scris, în dese rânduri, în ziarul Linia Întâi și nu numai. Cartea „Am fost dușman al poporului”, apărută, cu ani în urmă, la Editura „Hoffman”, și care cuprinde calvarul fostului deținut politic, miner la Motru, în închisorile comuniste, a fost, de asemenea, plăsmuită în ,,laboratoarele” Liniei Întâi, fiind tradusă și publicată și în SUA, pe cheltuiala Congresului american, cartea fiind pusă la vânzare și pe site-ul Amazon.com.
Cu toate acestea, puțini români știu că slătineanul Constantin Soare s-a aflat în primele rânduri ale celor care au declanșat Revolta de la Motru din Octombrie 1981, care s-a soldat cu condamnări grele, eroul nostru fiind închis, pentru șase ani, în temnițele staliniste. În cartea ,,Rezistența la comunism”, scrisă de istoricul Gheorghe Gorun, cu referire la evenimentele de la Motru, faptele lui Soare, dar și ale camarazilor săi sunt consemnate cu litere de aur, întru dreaptă recunoaștere a curajului și jertfei lor.
Declarația politică recentă, „Nu ne uităm eroii”, a deputatului AUR Dănuț Aelenei, cu ocazia ședinței în plen a Camerei Deputaților, din data de 30 iunie a.c., iată consfințește ceea ce spunem noi aici.
„Voi începe declarația politică de astăzi cu un citat din marele Nicolae Iorga: „Un popor care nu-și cunoaște istoria e ca un copil care nu-și cunoaște părinții.”
Acum, după 40 de ani, vă reamintesc că greva minerilor de la Motru, din 19 octombrie 1981, este un eveniment mai puțin cunoscut, nu atât din cauza dezinteresului față de un asemenea subiect, cât mai ales din lipsă de documentare.
Revolta minerilor de la Motru, din toamna anului 1981, se înscrie în formele de rezistență colectivă a românilor la comunism, pe care autoritățile totalitariste aveau grijă să le înăbușe și să le ascundă, în așa fel încât restul populației țării să nu afle de ele.
Cauza imediată a revoltei minerilor din octombrie 1981 de la Motru a constituit-o, în mod special, articolul 8 din decretul nr. 313 din 17 octombrie 1981.
În fapt, așa cum spune istoricul Gheorghe Gorun, universitarul din Gorj, în cartea sa „Rezistența la comunism. Motru ’981”, acest Decret introducea raționalizarea consumului produselor ca pâinea, făina și mălaiul în zonele miniere, care, alături de orașul București, fuseseră, până atunci, exceptate de la cartelare.
Modul în care au fost puse în practică prevederile decretului de la nivel local, respectiv raționalizarea pâinii (0,400 kg pâine) a dus la valul de proteste al minerilor.
Din mărturisirile domnului Constantin Soare, deținut politic, participant direct la aceste revolte, aflăm că: «Dacă la început, în privința mâncării, totul mi s-a părut normal, magazinele din Motru fiind cât de cât aprovizionate (fapt pozitiv, la care adaug și masa gratuită de la intrare în șut), din data de 10 octombrie 1981, în tot bazinul carbonifer al Olteniei a început calvarul foamei. Aprozarele, magazinele și alimentarele erau goale, iar pâinea se raționalizase la 400 g pe zi, pentru fiecare membru al familiei. Mai aveai dreptul la 20 de ouă pe lună și la doi litri de ulei. Carnea lipsea cu desăvârșire. Din această dată, nu s-au mai găsit în magazine nici măcar celebrele conserve din pește în bulion și nici măcar borcanele de zacuscă din legume.»
Puțini știu că Soare Constantin a fost unul dintre eroii Revoluției minerilor din Motru din Octombrie 1981, iar – spre știința detractorilor săi – domnia-sa se află la loc de cinste în paginile cărții „Rezistența la comunism. Motru ’981”, scrisă de istoricul Gheorghe Gorun, care a subliniat, magistral, importanța evenimentelor sociale din Octombrie 1981, din zona Motru.
Tânărul Soare s-a aflat în mijlocul celor care au strigat public, pentru prima oară: „Noi vrem pâine!” și „Jos Ceaușescu!”. Atunci Constantin Soare și-a luat o rație de libertate, pe care a plătit-o cu ani grei de temniță (6 ani), sub sancțiunea dreptului comun, deși răsplata dreptului comunist viza o pedeapsă ce întrunea toate elementele de bază ale unei condamnări politice.
Astăzi, l-am amintit doar pe Constantin Soare dar, asemenea lui, sunt mulți foști deținuți politici uitați și ignorați de guvernele post-decembriste.
Acestor oameni le datorăm recunoaștere, pentru ceea ce au suportat și au suferit dânșii, iar pentru dânșii poate că este un lucru care le mai alină suferințele suportate în pușcăriile comuniste, le mai alină o parte din bătăile pe care le-au primit.
Greva minerilor de la Motru din 19 octombrie 1981 ne sensibilizează, astăzi, prin curajul minerilor de a refuza orice compromis de moment și de a protesta împotriva puterii politice.”
Dumitru Sârghie
