Din punctul meu de vedere, dar nu numai al meu, mai sunt și alții care au simțul realității, în școlile din România lipsesc cabinetele medicale, cu specialiști care să-i ajute pe elevi la nevoie. Dacă ar fi să se facă o statistică, sunt convinsă că, în școlile de la țară, nu există niciun cabinet medical, cum de altfel nu există apă curentă sau toaletă, excluzând-o pe cea din fundul curții. La oraș, pe ici pe colo, ar mai fi câte un cabinet, evident, prost dotat (cu o seringă, un paracetamol și un no-spa), iar aria de lucru a acestor cadre medicale se rezumă la întocmirea unor rapoarte care se întind pe sute de pagini, că doar trăim în țara filosofilor.
Având în vedere situația actuală, cu îmbolnăviri în lanț din pricina lipsei de igienă și respect față de semeni, acești angajați ar trebui să susțină ore educative, săptămânal, începând cu grupa mică de la grădiniță și terminând cu elevii de la clasa a XII-a. Dar, România este țara paradoxurilor și nu putem spera la așa ceva! Gândindu-ne la numeroasele boli care se răspândesc foarte repede, odată cu începerea anului școlar: gripele, varicela, pediculoza etc. , un medic și un asistent medical ar ajuta foarte mult. Copiii ar căpăta încredere și ar discuta deschis despre orice semn de boală cu un specialist, nu cu grădinarul. Dacă ne foim luni de zile cu o idee, mai ales cu aceea de a rezolva într-un fel învățământul on-line, cred că propunerea orelor de igienă și angajarea cadrelor medicale pare ruptă dintr-un film SF.
Nu-i nimic, suntem obișnuiți cu mersul târâș, cu victimizarea, cu aruncat pisici moarte de la un partid la altul, în loc să facem ceva concret. Știu că nu puteți rezolva problema sărăciei din România, dragi politicieni, adică să oferiți locuri de muncă și șanse egale tuturor cetățenilor, dar nici în normalizarea procesului de învățământ nu interveniți? Nu mă refer la înșirat vorbe pe ață prin televiziuni, la explicat doctrine și linii de partid, nu, eu mă refer la soluții concrete de a avea grupuri sanitare și apă în toate școlile din țară, manuale la timp, sistem informațional funcțional, o alocație, cât de cât să semene a sprijin, nu a înjurătură, adică lucruri normale într-un stat civilizat. Nu vă cer să-i îmbrăcați și să-i încălțați pe copiii săracilor, nu vă cer să le dați o masă caldă, nu vă cer să le dați rechizite fără să fie obligați să se încurce în sistemul birocratic, adunând sute de declarații de la neamuri și vecini, nu, eu vă cer să deschideți ochii bine, că de voi depinde cât de pregătiți vor fi viitorii conducători ai acestei țări! Bine, ce-o mai rămâne din ea după toate aceste treceri hulpave. Știu, sunt dură, dar m-aș mira să vă pese… Veți dormi în continuare liniștiți, copiii se vor spăla pe mâini la școală numai dacă plouă, iar de îmbolnăvit, se vor îmbolnăvi ca și până acum. Mi-e rușine să vă mai spun ce ar trebui să faceți ca să vadă poporul că politica românească nu a luat-o prin coceni de 30 de ani! Că tot de 30 de ani educația și sănătatea sunt priorități și zici că a fost război în domeniile astea două, la cum arată. Ei, pentru final, am păstrat și un plus al clasei politice, pensiile speciale nesimțite sau invers. Da, acolo suntem campioni. Nicio țară din lume nu e ca noi! Raportându-ne la veniturile cetățenilor, din domenii diverse, pensiile astea zici că au fost votate pe lună, adică fără a cunoaște realitatea zguduitoare. Deh, se mai întâmplă! Și-atunci, cum de îndrăzniți să vă plângeți când puneți un leu amărât la alocațiile copiilor, că intră țara în faliment??? Ce minuni săvârșiți voi pentru salariile primite? Întreb și eu ca să mă aflu în treabă, voi vă vedeți de drumul luxos și luați poziția surdo-muților.
Any Drăgoianu
