De vremile prezente-s dezgustat,
Și trist, înregistrez prea des iluzii,
Onor deliciu-n vinul des gustat
Te scapă de frustrări și deziluzii.
Iubim butoiul, Doamne, des golit,
Ce licăre deplin, ca un des astru,
De-l ții în aspre geruri dezgolit,
Vei observa îndată că-i dezastru.
Febril, iubita mea des moștenește
Câte un instrument de desfăcut
Și-ndată, dânsa mă dezmoștenește
De lucru-acela dulce…des făcut!
Sonor, în palme, mi se bat des cuie,
Pe ritmul unui cântec des cântat,
Când dragostea fereastra îmi descuie,
M-apuc urgent și grav de descântat.
Dușmanu-n vis îmi flutură des șișul,
Țintind în zarea-mi ochi desferecat,
Dar sper că voi găsi, cândva, desișul,
Unde-am să-l țin pe veci des ferecat!
DUMITRU SÂRGHIE- MITIF
