Dumitru Sârghie:
DE LA CINE NE LUĂM ȚARA ÎNAPOI?
Cel mai cumplit subprodus al comunismului românesc a fost ideologul de partid, propagandistul de serviciu al PCR, care nu știa, practic, să facă nimic, în afara faptului de a lătra și a citi lozinci bolșevice. Acest specimen politic a fost repartizat judicios și uniform, în toate partidele politice post-decembriste.
Una dintre cărțile de referință, care descrie magistral tragi-comedia și falsitatea regimului comunist, precum și ascensiunea non-valorilor și teroarea aplicării, în viața de zi cu zi a românilor, a Bibliei Roșii (a se citi Manifestul PCR) este romanul „Adio Europa” al marelui scriitor I.D. Sîrbu, cel pe care-l turna la Securitate A. E. Baconski.
Acest roman a văzut lumina tiparului în primii ani de după Revoluție, când, deja, autorul ne privea din stele.
Astăzi, după 31 de ani din Decembrie 1989, am putea spune precum Tolstoi că „Formele se schimbă, dar sclavia și puterea rămân” sau, mai plastic, chiar cum spunea I.D. Sîrbu: „Pupătorii sunt aceeași, doar dosurile se schimbă.” Uitându-ne în jurul nostru și văzând cât suntem de vulnerabili, cât suntem de neajutorați și de câtă compasiune avem nevoie, în acest ocean de ură care se cheamă România, nu putem spune decât că, în „patria noastră bună, populară și română” (expresia aparține marelui Goma) sunt azi mai multe partide comuniste, mai mici decât era PCR (deși și ăla era umflat cu pompa), partide mult mai perverse și mai rafinate în devalizarea țării, în a ucide la propriu și la figurat, de a nesocoti în mod grobian ceea ce numim noi generic libertate și democrație.
„Avantajul” nostru este acela că marele sistem concentraționar comunist s-a împărțit în mai multe sfere de influență, exact în atâtea sfere în care s-a divizat și Securitatea ceaușistă, fiecare diviziune fiind dotată tehnic, până la refuz, cu banii noștri, cei pe care „băieții cu ochi albaștri” își exersează tehnica, pentru a-și atinge scopurile și pentru a obține aceleași rezultate pe care le obținea Securitatea și înainte de 1989.
Toți, absolut toți politrucii pe care-i avem astăzi la Centru sunt încartiruiți în aceste divizii securistice, care căpușează întreaga scenă politică. Iar solda grasă pe care ei o primesc, vacanțele, palatele lor private, curvele și drogurile pe care ei le trag pe nas le plătim tot noi, cei mulți și proști, admițând că foarte mulți dintre noi sunt racordați la „firimiturile” lor, care nici acelea nu-s de ici de colo. Vă amintiți ce spunea un mahăr pesedist: „Eu, pentru 10000 de euro, nici nu mă ridic din pat!”
Oameni buni, suntem un popor cu memorie limitată. De 30 de ani încoace, aceleași fosile comuniste, prin fiii , nepoții și oamenii lor de clan și gașcă își continuă marșul siberian, de distrugere a neamului românesc. Să nu vă mire că ultimii 4-5 miniștri ai Educației și ai Culturii au fost și au rămas semi-analfabeți, indiferent că au fost sau sunt de stânga ori de dreapta stângii, să nu vă mire că un edec securistoid precum Meleșcanu are tupeu de borfaș și de nabab putred de bogat, ca să spună, fără rușine că „Traseismul politic e o problemă a societății românești.” Și asta, după de acest inamic al intereselor naționale a trecut pe la FSN, PDSR, ApR, PNL, ALDE, Forța Națională și acum PPU-SL.
Mi-e și milă de tinerii aceștia frumoși și deștepți care alcătuiesc PPU-SL Olt, când mă gândesc că toate aceste reptile de la Centru îi vor înghiți cu idealurile lor frumoase cu tot, „cu morcov”, cu tot, cum ar spune I. D. Sîrbu. Ce să le spun eu acestor tineri naivi și excepționali în curăția lor sufletească și în știința lor de carte, acestor copii care spun cu glas ridicat spre Cer … „Oameni buni, să ne luăm țara înapoi!?”
Luați-o, dragii moșului, că doar o parte din țară e la colegii voștri de partid mai mari: la Felix Motanu’ și la Meleșcanu… Piei, satana!
Florinel Janu Firou:
Democrația și libertatea se învață, dar cu chin, cu caznă
Ideologul de partid a cam dispărut. Informația politică sau dogma este acum difuzată mult mai asimetric, dar tot generalizat, prin social media, în general prin tehnologie, prin aplicații care-mai-de-care.
Ședințele, de multe ori, se fac online, evident. Propaganda nu se mai face cu manifeste, cu bilete ci cu postări, cu mesaje online sau pe TV. Ținta este aceeași: tâmpirea electoratului.
Alegerile, și asta în democrații cu vechime, nu vorbesc, deci, exclusiv, de situația de la noi, sunt o interacțiune emoțional-afectivă, nu rațională. Vă amintiți? Zâmbetul lui Iliescu… Deși, Rațiu sau Câmpeanu veneau cu programe noi, consistente, democratice, i-a bătut Iliescu, doar zâmbind la popor.
Și asta se întâmplă pentru că, la noi, și mai peste tot, electoratul nu este educat. Educat să înțeleagă programe electorale și dezbateri raționale (mă rog, când există asemenea dezbateri). Altfel, acest electorat este, efectiv, fraierit cu diverse stratageme bazale. Iar unde nu poate fi mințit, este corupt, este cumpărat sau, și mai grav, amenințat. Asta e, așa arată acum democrația la noi.
Cât timp omul simplu nu știe ce înseamnă Dreapta ori Stânga, din punct de vedere politic, democrația este mimată.
Din aceste motiv, avem două defecte esențiale, în democrația noastră permanent postdecembristă: traseismul politic și promovarea unor nonvalori în funcții politice.
Efectiv, nici societatea în ansamblul ei, nici partidele, oricare din ele, de Stânga, de Dreapta, nu au anticorpi pentru a elimina asemenea cangrene. Deși, autori moderni afirmă ca libertatea se învață, la noi anticorpii aceștia nu se dezvoltă decât greu și foarte greu. Inițiative au existat, încă imediat de după Revoluție și aici amintesc celebru punct 8 din Declarația de la Timișoara, cel cu Lustrația. Dacă acea idee ar fi fost implementată, s-ar fi creat premisele unei rupturi concrete între vechiul regim și noua societate. Astfel, schimbările nu au putut fi fundamentale deodată. Va trebui, deci să luptăm pentru ele.
Cum nu avem anticorpi democratici la asemenea fenomene, acestea proliferează… în speță, datorită și bătrâneții. Dacă-l întrebi pe d-l Meleșcanu în ce partid este membru în prezent, s-ar putea să răspundă greșit!
De aceea, într-o discuție anterioară, vă mărturiseam că, personal, aș întări rolul și aș simplifica procedura referendumului cu caracter de lege. Evităm blocajele și procedurile greoaie din Parlament pe subiecte sensibile care irită scena politică. Voința poporului este suverană, numai dacă este exprimată clar, iar un referendum asta face. Așa a venit la suprafața o inițiativă, zic eu lăudabilă: „Fără penali în funcții publice!”, susținută la Cameră, rar lucru, de toate partidele politice.
În fine, corupția, indiferent de sfera sau sectorul din care vine, este, zic eu, o boală naturală. Da, naturală. Omul, în esența lui, este egoist. Lacom. De aici vine și corupția. Deși plătit să își exercite atribuțiunile de serviciu, funcționarul sau demnitarul public întinde mâna și spre alte avantaje materiale.
Problema e ca la noi este generalizată. Corupție există și în alte țări, la fel și funcționari care nu se dau jos din pat, ca să vă parafrazez, nici pentru 10.000 de euro, sunt sigur, însă „spre deosebire de noi, acelea, acolo, sunt cazuri marginale, izolate. Aici trebui să lucrăm intens: pe crearea unui model de administrație care să asigure un trai decent pentru funcționar și pe anticorupție. Altfel, ne ducem la vale, spre state de sorginte bananieră.
Deci, țara ne-o luăm înapoi, dar pas cu pas, generație cu generație. Vom mai conviețui ceva timp cu exemplare gen Felix Motanul și Meleșcanu. Democrația și libertatea se învață, dar cu chin, cu caznă. Tinerii fac ce pot, pentru că nu sunt motivați pentru a se implica civic. De voluntariat nici nu mai vorbesc, este inexistent. Pur și simplu, România. Așa cum e.
