DUMITRU SÎRGHIE:
Scara…
Nu are alt scop viețuirea noastră în afara acestui deziderat major: umplerea golului din suflet…
E ca „Fuga” unui Bach nebun, în căutarea sufletului pierdut… Școala, locul de muncă, relația cu aproapele și departele tău, totul, pe lumea asta, înseamnă războiul sufletului perdant, în lupta cu inerția. Cu hăul din suflet, cu regăsirea drumului spre Dumnezeu…
Căci, de câte ori ai senzația că ești pe calea dreaptă, tot de atâtea ori, te rătăcești…Te duci înspre ispită. Iar ispita tot Dumnezeu ți-o arată, pentru a te căli, în lupta cu sinele, cu Diavolul, acest înger decăzut iremediabil…
Tu însuți, când conștientizezi această luptă, pe viață și pe moarte, cu neantul, te trezești spunând: „Du-mă, Doamne, în ispită, și nu mă izbăvi de cel viclean, până nu mă trezesc eu singur la realitate…”
FLORIN FIROIU:
Mântuirea este treapta absolută de fericire…
Aristotel spunea că omul este o ființă socială, acela care nu are nevoie de ceilalți este ori o fiară ori un zeu. Liantul care îi aduce pe oameni împreună este insuficiența de sine, adică acel gol din suflet despre care vorbiți dumneavoastră… Au fost unii care au afirmat că asta este o slăbiciune, o vulnerabilitate, dar așa e natura umană, firavă, dar puternică, prin complementaritate, prin aglutinare, prin cantitate. Cel mai profund sens al acestei insuficiențe este dat de iubire… N-o putem desăvârși de unul singur, avem nevoie de „complice”, atât în sens de eros cât, mai ales, de agape. Prin urmare, omul chiar dacă e liber, autonom, nu e deplin, nu e fericit, de unul singur…
Pentru acoperirea golului interior, alergăm toată viața… Uneori, după ispite iluzorii, căutăm, orbecăim, ne rătăcim, ne regăsim… Căutăm fericirea: ăsta e scopul viețuirii, umplerea golului din suflet, cu fericire… O căutăm, prin lucruri mărunte, cotidiene, prin confort hedonist, dar o putem căuta și prin dăruire prin iubire, spre Dumnezeu sau spre oameni. Fiecare își alege calea, iar calea poate face viața mai ușoară doar prin iubire sau prin muncă. Uneori, cele două sunt îngemănate, până la confuziune. Sunt singurele alegeri care pot crea, care pot construi durabil, care pot ridica omul și omenirea, care pot transcede. Iar pe Scara spre Cer, acolo sus, Mântuirea este treapta absolută de fericire.
Sunt de acord cu dumneavoastră, domnule Sîrghie!
