Dumitru SÎRGHIE:
Singur, omul contemporan își impune, de teamă, granița gândului… Simte până unde se poate întinde. Nici vorbă de democrație în lumea de azi… Orice dezmărginire și ieșire din cercul trasat de stăpânirea globală, îl introduce într-un vid existențial, în muțenia idealurilor, îngropându-i cugetul.
Omul recent este victima înfeudarii sale și a propriei neputințe de a trece granița gândului propriu, pentru a merge în sensul autentic al vieții. Este, în fapt, o marionetă, obligată să existe, fără a conștientiza că există. A conștientiza că exiști, în aceste vremuri, este o infracțiune și un sens ultim…
Nu poți să te ascunzi nicăieri de ororile lumii…Nici măcar în Munții Căpățânii, pe gurile de rai ale Țării Loviștei, acolo unde, altădată, la orice pas, te împiedicai de un miracol…
Într-o lume în care tehnica a evoluat atât de mult, invers proporțional cu involuția omului, care, deși e de origine divină, s-a întors la maimuța lui Darwin, știrile rele, prăpăstioase, morbide, te găsesc oriunde te-ai afla…
Și, totuși, când eu gândeam, precum Zarathrusta, că Dumnezeu a murit, că nimic pe lumea asta nu se mai poate întâmpla, în sensul fericirii, iată, într-o dimineață, de noiembrie friguros, mărul meu, total desfrunzit, a înflorit.
Semn că miracolul există, că Dumnezeu ne dă semnale, totuși, că se poate… Că e posibil să existăm, prin iubire, prin credință, prin pocăință, prin iertare, prin îndumnezeire…
Florinel-Janu FIROIU:
Omul contemporan… Ne referim aici la români sau, mai larg, la cei din zona de cultură euro-americană? Pentru că, altfel, nu putem vorbi de libertate de gândire și de expresie în Rusia sau în China.
Cred că românul contemporan a intrat într-o zonă de confort intelectual, ca să nu îi zic de lene. La țară nu prea mai există țărani autentici, spiritul lui Ilie Moromete s-a evaporat, nu mai filozofează, nu mai critică nici politica, nici administrația… Pământul l-au arendat, subiectele le sunt servite de posturile de televiziune, iar ei, ca, la fotbal, se rezumă să susțină, mecanic, o echipa sau alta.
La oraș, nici măcar atât. Acolo există milioane de oameni însingurați laolaltă. Prin urmare, în lumea lor, democrația este o inutilitate…
Sensul autentic al vieții înseamnă a trăi prin lucrurile simple, dar asta nu se întâmplă din mai multe cauze :
* Egoismul – omul se înconjoară de bunuri, de obiecte, nu de oameni;
* Urbanizarea – omul pierde legătura cu natura și se autoînsingurează, în garsoniera sau apartamentul său;
* Tehnologia – omul nu mai interacționează cu oamenii;
* Îndepărtarea de Sacru… Ca o consecință a celorlalte trei cauze – omul nu mai este preocupat de căutarea nici a sinelui, nici a sfințeniei, nici a îndumnezeirii.
Toate aceste patru cauze, în prezent, sunt turate la maxim și fac din ce în ce mai mulți prizonieri… Singurătatea, depresia sau alte afecțiuni psihice fac ravagii.
De ascuns, te poți ascunde, dacă mergi, cum ați spus dvs., în Munții Căpățânii din Țara Loviștei, cu condiția să renunți, când mergi acolo, la telefon, la internet și la Tv. E simplu.
Doar traiul în natură, măcar pentru două-trei zile, la casa de la țară sau într-un camping, poate potoli niște furtuni interioare.
Tehnologia nu e nici bună, nici rea, prin ea însăși, ci după cum e folosită și în ce scop. Nu-i tot una, de exemplu, să fii telespectator sau să trasmiți, ca post Tv., știri cu crime, violuri, accidente, cu îndeletnicirea de a privi la un program gen Discovery. Grila de programe este vastă, depinde doar pe ce buton apeși. E o chestiune de opțiune.
Numai reîntoarcerea către natură ne poate aduce liniștea, bucuria sau minunile. ,,Dumnezeu a creat cerurile și pământul”, prin urmare, dacă privim cu atenție, putem vedea oricând minuni sau miracole în jurul nostru. Eu, spre exemplu, deunăzi, am admirat, mut, niște prigorii spectaculoase, nu departe de sat, de-a lungul unui mal lutos.
Viața este o așa minune…
