DUMITRU SÎRGHIE:
Într-o zi, i-am spus Scriptorului de bule… șoșocărești că nu poate fi naționalist român, atunci când aplaudă, fie și noaptea, pe sub pătură, invazia lui Putin, această invazie împotriva Ucrainei, o țară cu care, tot din cauze imperialiste, staliniste, am avut și avem niște socoteli istorice… Însă el, tot gustând din S.O.S.-ul tovarășei Șoșoacă, precum ar gusta dintr-un elixir al norocului, netam-nesam, fără nicio legătură cu subiectul în cauză, s-a apucat să-l înjure pe Mircea ELIADE.
În viziunea lui, marele istoric al religiilor a fost un „trădător de neam și țară”, așa cum îl declarase și acel așa-zis Tribunal al Poporului, înființat după Al Doilea Război Mondial, care a condamnat și torturat, fără discernământ și judecată, întreaga floare a intelectualității românești, din acea perioadă.
Inutil am încercat să-i vorbesc Scriptorului șoșocar despre genialitatea și personalitatea în lume ale lui Eliade, că afrodiziacul S.O.S.-ului contemporan, cel care l-a „naturalizat”, în „patria spirituală” a idolului său cu fustă și i-a conferit Certificatul de Poet al Valorilor Morale Eterne Șoșocărești, își făcuse efectul…
În mintea lui, atașamentul față de S.O.S.-ul de la București, stipendiat de Putin, înseamnă „iubire de patrie și neam”.
NEAM NĂRUIT–
NOROI NEEXPLORABIL
Nadir nociv, nemernici nemurind,
Nervism nestins, nababi neosteniți,
Naziri năuci, norod năpăstuind,
Neam năruit – nemeși neisprăviți.
Năvârlioase neguri năvălesc,
Nebune, necurat – nepristănite,
Neghine neculese ne năimesc,
Neam năruit – năpârci neostoite.
Năvlegi nativi, netrebnici neuroni,
Normalizând năravul netratabil,
Neobaronii nasc neobaroni,
Neam năruit – norod neavuabil.
Nedumnezeu, netot nietzschenian,
Neploditor, nedrept, nefrecventabil,
Ne năpădești nedrept, neronian,
Neam năruit – noroi neexplorabil!
FLORIN FIROIU:
Poziționarea față de invazia Ucrainei este un turnesol. Este clar că nu poți fi naționalist român, iar, în același timp, să fii adorator al lui Putin și să susții invazia ilegitimă, nejustificată și neprovocată a Ucrainei. Dușmanul nostru natural, de vreo 250 de ani încoace, este Rusia. Punct!
Toată politica noastră externă trebuie centrată (și, în ultimii 30 de ani, așa s-a întâmplat), pe acest aspect.
Da, am avut și avem cu Ucraina niște „chestiuni istorice”, dar cred că le putem rezolva, într-un cadru pașnic, în limitele dreptului internațional și în cadrul instituțiilor internaționale (ONU, Consiliul Europei etc), iar acum, când Ucraina dorește să intre în Uniunea Europeană și NATO, cu atât mai mult avem șanse de a le rezolva (și mă refer, aici, la drepturile minorității române), întrucât accederea în acestea presupune îndeplinirea unor condiții, între care și cele privind garantarea și respectarea drepturilor minorităților.
În privința teritoriilor, avem „Actul final de la Helsinki”, din 1975, semnat și de România, apoi „Tratatul de bună vecinătate”, din 1997, așa că lucrurile sunt clare, orice ar zice, oricine ar zice, acelea sunt ale Ucrainei, ca subiect de drept, succesoare a URSS. Iar principiul e clar: pacta sunt servanda!
O soluție ar fi, plecând de la modelul reconcilierii franco-germane, o reconciliere româno-maghiaro-ucraineană, adică, în cadru pașnic, să identificăm lucrurile care ne unesc, care ne aduc prosperitate, care ne aduc dezvoltare și să trecem peste diferendele istorice, altfel ne vom învârti, într-o morișcă cu cicluri ale barbariei și distrugeri reciproce.
Revenind, Șoșoacă este un model pentru putiniști și rusofili… doamna are acces direct la ambasada Rusiei, pe ruble sau din convingere, iar asta spune multe despre dumneaei și despre susținătorii săi.
Iar ca să îl faci pe Eliade „trădător de neam”, în contextul prigoanei comuniste împotriva intelectualității de după război, e o tâmpenie imensă. Să mulțumim Divinității că, deși avusese afinității legionare, Eliade a scăpat de menghina prigoanei, în timp ce, din păcate, majoritatea camarazilor săi au sfârșit, la Aiud, Sighet sau Râmnic.
