Să mă dizolv solemn în Tine, Doamne,
Să mă îngrop în inima-Ți fierbinte,
Căci au trecut, demult, atâtea ierni și toamne,
Și am uitat de Tine, Mărite Doamne-Sfinte!
Să-mi lipesc obrazul, smerit, de al Tău piept,
Să sap, spășit, din lacrime fântâni,
Să ies subit din gândul meu inept,
Trufia-mi păcătoasă să-mi iasă din țâțâni.
Tu, lasă-mă, ca să respir, în ritmul stării Tale,
Căci inima îmi este amarnic zdrențuită,
Și am să-Ți aștern în cale o mie de petale,
Să pot să-Ți sorb azurul din umbra-Ți înflorită.
Și eul meu zănatic refă-mi-l Tu, Părinte,
Și-așează-mi pașii, Doamne, pe pașii Tăi adânci,
Acordă-mă iar lumii și fă să iau aminte,
Că prin iubire, Doamne, pot să sfărâm și stânci!
Dumitru Sârghie
