În ultima zi a lunii Mai, în apropierea prăznuirii Înălțării Domnului, ne-am luat rămas bun de la cea care a fost Doina Demetra Bădescu, la Biserica Sf. Nicolae, din strada Vintilă Vodă.
A fost un spirit liber, capricios și pasional, o inteligență vie, mereu dispusă la o polemică amicală.
Cu replica directă, tranșantă, nu tolera compromisuri. A urmat Filologia, cu un talent deosebit pentru limbile străine, a publicat o carte de povestiri pentru prieteni, a cochetat cu teatrul, a scris poezie. I-a plăcut să trăiască intens, hedonist, epicurean. În carieră, a avut de înfruntat diferite provocări care au decis-o să se îndrepte spre lumea cifrelor și a antreprenorilor. Dar n-a renunțat la pasiunile ei. S-a înconjurat de tablouri frumoase și de prieteni îndatoritori. A iubit, deopotrivă, prietenii necuvântători: pisici, câini sau, în ultima perioadă, guguștiuci. Deși promitea că va trăi până la 104 ani, își pregătise minuțios, „ultimul spectacol”: rochie amplă din velur negru, cu o beretă lejeră din fir negru cu argintiu. În noiembrie, ar fi împlinit 81 de ani, de „Zilele Eugen Ionescu”. S-a grăbit să plece, poate să monteze împreună cu Mircea Botez și Visi Berzovis Ghencea o nouă piesă de teatru, într-o altă lume, poate mai bună, cu siguranță însă, eternă.
Dumnezeu s-o odihnească!
Cristina Botez și Paul Popescu
