Drăgănești-Olt. Condamnați la marginalizare!

În anul 2005, la nivelul orașului Drăgănești-Olt, în temeiul Legii nr. 15/2003, privind sprijinul acordat tinerilor pentru construirea unei locuințe proprietate personală,  Consiliul Local a lotizat o suprafață de teren de 2,33 ha situată în Str. Zootehniei.

Această suprafață include 66 de loturi destinate repartizării cu titlu gratuit pentru construirea de locuințe de către tinerii cu posibilități reduse de achiziționare de pe piața liberă a unui teren care să fie utilizat în acest scop.

În urma repartizării acestor loturi, s-au construit peste 60 de locuințe aflate astăzi în diferite stadii (unele de-a dreptul jalnice, altele acceptabile, ca să nu spunem primitive), cele mai multe dintre ele fiind realizate cu respectarea legii… Ei, bine, dragi cititori, toate aceste loturi repartizate nu beneficiază de rețeaua edilitară de energie electrică.

Situația oamenilor din acest „lagăr de respirație”, toți de etnie rromă, este mai mult decât strigătoare la cer. Părinți, frați, unchi, nepoți, surori, de la bătrâni, până la sugari, aflați la o aruncătură de băț de centrul civic al așa-zisului oraș Drăgănești-Olt, locul de naștere al celebrei cântărețe Ileana Constantinescu, trăiesc între gunoaie și șobolani, în coșmelii învelite cu carton și pe alocuri cu tablă, într-o singură cameră, cu o plită rudimentară și un pat, în cele mai multe cazuri, înfipt direct în pământ!

Despre facilități de tipul apei curente sau toalete nu se poate vorbi. E destul să intri în „casa” familiei lui Florel Șoșoi, care trăiește cu Elena Dumitru și are 10 copii, între care un sugar și altul, de 15 ani, cu handicap, ca să-i dai seama de drama pe care o trăiesc acești oameni ce au o singură vină: sunt minoritari!

Mereu alături de ei, stă Ion Marin Simion, un fel de staroste al acestor obidiți ai sorții, un rrom isteț de 33 de ani, destul de „școlit” pentru a se lupta cu autoritățile vremii, în vederea unei vieți mai bune. El este liderul acestui ghetou din inima Drăgăneștilor. Un lider care bate drumurile „la județ”, pentru a face dreptate tovarășilor lui de suferință.

„Este regretabil că nimeni din această țară, începând cu primarul nostru, Pantelie Rotaru, trecând pe la prefect, și ajungând cu plângerile până la președintele țării, nu ne face dreptate. Suntem cetățeni români cu drepturi egale cu ale celorlalți locuitori ai Drăgăneștiului. Nu am cerut canalizare, mâncare, indemnizații speciale, nu am cerut nimic, în afară de… lumină! Trăim în întuneric, alături de șobolani care, într-o zi, o să ne mănânce!”, ne-a declarat, cu mâhnire, Marin Ion Simion.

IMAGINE DE COȘMAR

Ceea ce am văzut în casa familiei lui Florel Șoșoi  depășește imaginația oricărui român care mai crede în umanitate, în Dumnezeu, în democrație și în drepturile omului. O încăpere sordidă, cu pământ pe jos, cu un pat din care nici nu se vedeau toți cei 10 copii (unii erau ascunși prin alte unghere), o sobă primitivă, cu o plită stinsă pe care trona un colț de pâine uscată… O atmosferă greu de descris cu doi copii complet despuiați, cu o mamă pe chipul căreia se citea sărăcia lucie și lipsa oricărui atom de speranță, cu niște copii murdari, pe chipul cărora se putea desluși, totuși, optimismul și voioșia pe care le vezi la toți copiii, curați sufletește, de vârsta lor!

ORICE CANDIDAT LA PRIMĂRIE NE-A PROMIS CĂ NE BAGĂ LUMINĂ, APOI ȘI-A BĂTUT JOC DE NOI

Confesiunile lui Ion Marin Simion continuă: „Avem aici, în această comunitate abandonată, 68 de copii, între care opt sugari și trei cu handicapuri diferite. Am făcut nenumărate plângeri la primărie, apoi la Prefectură, la CEZ Craiova și la Președinția țării, ca să ne bage și nouă rețea de electricitate. Toți au răspuns, de parcă s-au vorbit între ei, spunând că vor face demersuri… Eu le-am spus că ne trebuie lumină, nu demersuri.

Totuși ei au făcut demersuri, adică n-au făcut nimic. CEZ Craiova a spus că Planul Urbanistic General (PUG) trebuie realizat și finanțat de primărie, care și așa are datorii spre firma cu care a început acest plan, dar care nu l-a terminat, fiindcă primăria nu plătește. Când i-am spus d-lui primar că am făcut o plângere și la presă, el mi-a luat hârtia din mână și mi-a aruncat-o.

Noroc cu d-l viceprimar Măruș (Marian Tudorică – n.r.!) care a intervenit pe lângă un băiat care are o societate comercială pe aproape și ne mai bagă la trei familii din când în când curent. Dar așa nu se poate, noi vrem să intrăm în legalitate, pentru că – deși suntem săraci și n-avem locuri de muncă (muncim pe ici pe colo cu ziua), noi ne plătim taxele și impozitele. Mulțumim d-lui viceprimar Măruș, pentru binele pe care ni-l face, atâta cât poate.

E adevărat că sunt mulți dintre noi care trăiesc din alocație și ajutor social și nu pot să-și plătească autorizațiile de construcție. Sunt persoane defavorizate, care ar dori să muncească, dar nu au unde. Unii nu au deloc din ce trăi și mai au și 5-6 copii.

Mi-aduc aminte că în campanie d-l primar l-a luat de mână pe Vâlcov și a spus că ne face lumină. Că face spital, că ne va fi și nouă bine, domnule! N-au făcut nimic. Mai mult, când i-am spus primarului că ne-au năpădit șobolanii, el ne-a îndrumat să-i prindem cu plasa.

Deja unul dintre copii a fost mușcat de un șobolan… Cineva trebuie să facă ceva și pentru noi. Poate d-l deputat Gigel Știrbu, care și dumnealui a fost în campanie la noi, alături de Șova și Vâlcov.”

EU NU LE PROMIT NIMIC, DAR DACĂ AJUNG PRIMAR LE REZOLV PROBLEMA!

În discuție s-a alăturat și viceprimarul orașului Drăgănești-Olt, Marian Tudorică zis Măruș. Domnia-sa ne-a explicat, pe îndelete, rațiunea pentru care nu s-a rezolvat problema acestor oameni:

„Loturile pentru case s-au dat, în 2005, dar fără utilități. Oamenii nu au apă, canal, nici electricitate. Planul Urbanistic General este în lucru și se tergiversează pe motiv că primăria are o datorie la o firmă de profil, de peste 4 miliarde de lei vechi. Dacă am avea PUG-ul plătit și am începe lucrarea acum, pentru edificarea acestei rețele de lumină, atât de necesară oamenilor, am termina undeva prin toamnă.

Decizia în această privință nu stă în puterea mea, ci a Consiliului Local și a șefului Executivului, adică a d-lui primar, care trebuie să găsească soluția financiară. E inuman să-i lași, în mijlocul iernii, fără curent electric, în anul 2016. Personal, am insistat la o persoană care are rețea în zootehnie ca să-i branșeze până la Paști, sperând că primăria poate rezolva problema financiară până atunci. Există, însă, și aici un risc (legile sunt aspre dar sunt legi), având în vedere că binevoitorul care le dă curent este consumator și nu distribuitor de energie.

Fără să le promit ceva, eu le spun doar atât. Când voi fi primar, eu chiar le rezolv problema!”

Problema rromilor din Drăgănești-Olt este o problemă națională

Sinceri să fim, am plecat confuzi de la Drăgănești. Confuzi, din cauza faptului că o problemă de viață și de moarte nu-și găsește rezolvare. Confuzi din cauză că, în campaniile electorale, se cheltuiesc destule miliarde, iar semeni de-ai noștri trăiesc în grote în tovărășia întunericului și a șobolanilor, invocându-se că nu se găsesc 4 miliarde de lei vechi.

Considerăm că situația de la Drăgănești-Olt constituie un caz de interes național care nu mai ține de un vremelnic primar ori viceprimar, de un efemer prefect sau președinte de Consiliu Județean, nici măcar de Guvernul acesta așa-zis tehnocrat. Acest caz ține de Consiliul Suprem de Apărare a Țării și de președintele României…

Când ne-am pregătit de plecare, băiatul cu handicap (Nicolae) ne-a luat-o înainte și ne-a așteptat la „cotitură”: „Știți, ne-a spus el atunci, când mai veniți să-mi aduceți un laptop!!”

Am rămas uluiți, copilul care trăiește în întuneric între șobolani visează la un laptop. S-ar putea ca handicapul său să fie doar în mintea unora sau să fie determinat de precaritatea viețuirii lui. Cu siguranță, adevărații handicapați se află în altă parte. La butoane!

Dumitru SÂRGHIE