Aflați în Războiul de 100 de ani cu limba română, aliații la ciolan Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă utilizează (consiliați fiind la greu, pe banii poporului) tot felul de tehnici insurecționale, aparent derutante, în lupta lor pentru conservarea privilegiilor faunei PSD-PNL și, mai ales, pentru a osifica, după alegerile ce vor urma, această năucitoare guvernare, înstrăinată definitiv de litera și spiritul poporului român, atât de răbdător, de la Revoluție încoace, cu toate canaliile de la putere.
Ce pildă extraordinară de capitalism și europenism ar putea să ne mai dea un analfabet precum Marcel Ciolacu, cel care, în prostia lui irepresibilă, se declară ca fiind „ales al lui Dumnezeu”, ori un plagiator precum Nicolae Ciucă, generalul de carton, căruia geografia județului Brăila îi joacă mari feste, considerând, în stilul agramat al Vioricăi Dăncilă, că „Ianca este al doilea cel mai mare județ din județul Brăila”, fără ca pesediștii și liberalii de bună-credință să nu se bage sub masă de rușine?
Așadar, cei doi repetenți la mai toate capitolele (cultură, politică, morală etc.), care, cu ajutorul actualului chiriaș de la Cotroceni, au dus România pe marginea prăpastiei, simulează o competiție reală între partidele lor, în perspectiva alegerilor care ne bat zgomotos la fereastră. Aceste așa-zise divergențe fac parte, cum am mai spus, dintr-o strategie electorală capabilă să pună bazele unei noi colaborări post-electorale, pentru a ține România sine die în acest sinistru blocaj politic, moral, economic, social și cultural…
Mai repede, ar trebui subliniat, că în interiorul PSD sunt lupte mai mari decât între PSD și PNL, având în vedere structura complexă și ambițiile individuale ale liderilor partidului. Marcel Ciolacu, impus fiind de anumite structuri ale statului paralel, este o figură centrală în partid, iar Paul Stănescu, secretarul general al PSD, este considerat, la rându-i, un om influent în cadrul formațiunii. Întrebarea despre o posibilă rivalitate între cei doi este legitimă, având în vedere natura competitivă a politicii românești și antecedentele de conflicte interne în PSD, care, iată (și îmi susțin ideea până la capăt), au dus la pierderea primăriei Slatina, poziție care reprezenta centrul de greutate al partidului din Olt al celor trei roze. Cred, sincer, că Marcel Ciolacu, cel care a pus la greu umărul pentru această pierdere, ce i-a mai tăiat lui Stănescu din faima de a controla electoral cel mai pesedist județ din țară, a jubilat când s-au numărat voturile la Slatina, acestea fiind atât de favorabile liberalilor.
Referitor la glumele lui Paul Stănescu cum că Marcel Ciolacu „are inteligență peste medie și este structurat ca un om bun”, acestea pot fi văzute ca o ironie sau o încercare de a-l submina subtil pe Ciolacu, ceea ce ar putea indica o rivalitate latentă. Pe de altă parte, Stănescu ar putea încerca să-l „promoveze” pe Ciolacu, pentru ca acesta să aibă o poziție mai expusă, cum ar fi candidatura la președinția României, unde ar risca să se compromită, repetând istoria Vioricăi Dăncilă…
Revenind la Ciolacu și Ciucă, putem spune, parafrazându-l pe Arghezi, că rușinea stă cu impostura la masă… Dovada că pe președintele Senatului, Nicolae Ciucă, îl doare în spate de atacul PSD, precum și oglinda că el și Ciolacu sunt distribuiți, de ochii celor „mulți și proști” (cum ne consideră ei pe noi), să simuleze între formațiunile lor o bătălie electorală, ca la Verdun, pe viață și pe moarte, stă în declarația hâdă a generalului gafelor monumentale, cel care s-a apucat să scrie proză electorală, într-o carte de două parale, la fel de scumpă precum greutatea ei în aur: „E doar un atac miculuț”!
În concluzie, aceste dinamici „miculuțe” și răfuieli de ochii lumii dintre PNL și PSD vor deveni mai clare pe măsură ce ne apropiem de alegeri și vom vedea cum evoluează relațiile dintre pletora socialistă și cea pseudoliberală, cunoscut fiind faptul că, în ciuda unor scandaluri teritoriale, liberalii țin cu dinții de pozițiile ocupate, pentru a le păstra, invocând mincinos „stabilitatea țării” și dorind să rămână subordonați fratelui mai mare… PSD! Mai ales acum, când așa-zisele forțe naționaliste și suveraniste de paradă încep a prinde cheag în ochii unei țări pe care Iohannis și ai lui și-au dorit-o cât mai departe de educație.
Ce-ar trebui să le spunem, oare, celor două marionete, Ciolacu și Ciucă, care dețin „butonul nuclear” al patriei „noastre bune, populare și române”, parafrazându-l pe basarabeanul Paul Goma: „Dragi tovarăși, nu puteți juca, la nesfârșit, rolul de popă și hoț, în același timp!” A venit vremea scadenței!
Dumitru Sîrghie
