Nu-i loc sub soare să m-așez,
Nu-i umbră ca să mă primească,
Nu-s proletar și nici burghez,
Nu-i chip ca viața să-mi rodească!
Nu am speranță, nu am crez,
Nu vreau iar trandafiri de gheață,
Nu pot constrâns să meditez,
Nu mai mă rog demult la viață!
Nu-i soarta ca să-mi fie soartă,
Nu-i vreun partid ca să mă placă,
Privesc nocturn spre-o zare moartă,
Căci nu e vârstnic să nu zacă!
Nu-i gând frumos să se-mplinească,
Nu-i politruc sădind un pom,
Nu-i chip bătrânul să trăiască
Nu ca un câine, ca un… OM!
Dumitru Sârghie
