Fundul oceanelor este alcătuit aproape în întregime din lave care au erupt sub ape, fie în zone de îndepărtare a plăcilor tectonice, fie la coliziunea acestora. Vulcanii submarini sunt incomparabil mai numeroși decât cei de pe uscat, de ordinul miilor, și au o activitate deosebit de intensă, unii dintre ei, în urma erupțiilor succesive, ajungând la suprafața apei, formează insule. Caracteristica acestor vulcani submarini este alcătuirea lor din lave bazaltice.
Majoritatea erupțiilor submarine se produc la mare adâncime, manifestarea lor fiind diferită față de a celor de pe uscat, deoarece intervine contactul lavei cu apa, presiunea mare a apei, curenții oceanici care dispersează produsele erupției etc. Manifestarea erupției, precum și efectele ei, diferă în funcție de adâncimea la care se află vulcanul, pe măsură ce aparatul vulcanic de înalță, se produce și schimbarea modului de erupție.
Astfel, la adâncimi mai mari de 2000 m, care au un volum mare de apă între crater și suprafața oceanului, erupțiile se produc tacit, nu zgomotos ca cele de suprafață, presiunea apei făcând imposibilă orice manifestare explozivă prin degajarea gazelor din magmă. Cu toate acestea, în funcție de forța erupției, se pot produce atât cutremure, cât și valuri de tip tsunami.
Doar pășisem în noul an și, pe 15 ianuarie, apele Pacificului de Sud au fost puternic zguduite, în vecinătatea arhipelagului Tonga, de o erupție a unui vulcan submarin, care a lansat cenușă și gaze fierbinți în atmosferă, ce s-au ridicat la o altitudine considerabilă. Deși a durat numai câteva minute, explozia din craterul vulcanului a fost atât de puternică, încât a generat panică pe țărmurile Noii Zeelande, Australiei, Japoniei și chiar pe țărmul vestic al Americii de Nord și de Sud, de teama formării unor valuri tsunami. Regiunile joase ale acestor țărmuri au primit avertizări de evacuare preventivă.
NASA a afirmat că explozia a fost mai puternică decât o bombă atomică, fiind înregistrată și de aparatele din Alaska (BBC). Însă, urmările acestei erupții explozive nu au fost grave, valurile, nedepășind decât cu puțin un metru, au afectat țărmurile în mică măsură, inundațiile produse nefiind de amploare. Efectul cel mai grav al erupției a fost ruperea cablului submarin de telecomunicații din Tonga, statul insular rămânând izolat pentru o perioadă, remedierea acestuia fiind dificil de realizat. În zilele următoare, au mai avut loc erupții ale vulcanului, însă, fără mari pierderi materiale sau de vieți. La mai multe stații meteorologice au fost semnalate variate efecte în atmosferă din cauza forței exploziei și a particulelor fine din cenușa vulcanică, atât de la cele depuse, cât și de la cele aflate în suspensie.
Prof. dr. Ștefania MARINEANU
