D-le Baconschi, în ultimele zile, pe buzele tuturor românilor de dreapta a înflorit o întrebare: „– De ce ați plecat din PMP și de ce ați mai fi rămas, alături de Elena Udrea?”
Ca teolog, filozof și diplomat, pot să vă spun că am fost îndrăgostit de Elena Udrea, care – știți bine – este o femeie inteligentă, frumoasă și tenace, pe care, o bună bucată de timp, n-a deranjat-o vecinătatea oamenilor de valoare, așa cum sunt eu. A avut anduranță la băieții cu carte precum subsemnatul…
De la o vreme, însă, mediocritatea din trupul ei angelic a răbufnit, confundând astfel plămada trupească a siconfanților fără anvergură (vorba lui Papahagi)din jurul ei, cu pâinea spirituală pe care un adevărat partid de dreapta ar trebui s-o împartă românilor flămânziți de guvernul plagiatorului Ponta. Ca om, am făcut eforturi monumentale, ca să nu cad sub farmecul ei… Ca om de știință și filozof, o consider o ființă toxică pentru generația ei de politicieni.
Ca om, aș mai fi rămas lângă Elena Udrea, pentru că, fie vorba între noi, e gagică mișto, nu-i așa? Las la o parte că PMP este și un fel de băiat de suflet, care s-a născut grație imaculatei concepțiuni generate de admirația mea de odinioară față de Elena Udrea…
Ce v-a displăcut mai mult la Elena Udrea?
Murdăria îngrămădită în viața ei politică paralelă – care i-a schimbat sufletul. Dintr-o entitate curată, rurală și proaspătă, izvorâtă din găurile negre ale Pleșcoiului, sufletul doamnei Udrea a căpătat dimensiunile unui suflet de țață. Pornirile ei spre dezbinare și apetența ei pentru zâzanie, dublate subit de ura față de intelectualii adevărați m-au descumpănit. Un rău diabolic, care vine de la Palatul Cotroceni, îi stăpânește sufletul.
Nenorocirea e că, acest Pilat din Pont, Traian Băsescu, cel care-i bântuie Elenei mintea, este de-o orbire înspăimântătoare și fără leac. El nu mai știe ce face, căci știți și dvs. că (așa cum spunea și Giovanni Papini) orbii își dau seama mai puțin ca ceilalți de ceea ce fac. Din păcate, învățăturile lui Băsescu către vestala sa Elena Udrea au transformat-o pe acesta într-un fel de Pena Corcodușa, celebrul personaj al lui Mateiu Caragiale, prințesa decăzută care trăiește din amintiri…
Care ar fi portretul robot al președintelui pe care l-ați fi dorit în fruntea PMP?
Eu aș fi fost cel mai potrivit președinte pentru PMP. Eu aș fi reușit să dau hrană sufletelor și nu trupurilor, acea merindă precum alta nu e: ADEVĂRUL! Adevărul care poate schimba în pâine bolovanii din drum. Însă, aș fi adăugat aici un amendament. Acela că omul nu se hrănește doar cu pâine, ci și cu iubire, cu mărinimie, cu adevăr. Păi, de câtă iubire, mărinimie și adevăr a dat dovadă Elena Udrea, când i-a pus pe unii să-mi ceară 100 000 de euro, ca să candidez la europarlamentare?
Are vreun corespondent în Univers d-na Elena Udrea?
Da, ea îl întruchipează pe Satana. Un diavol cu sutien, care l-a ispitit până și pe Băsescu, spunându-i că a lui va fi împărăția cerului… Vai, și ce preț a plătit, săracul Traian! Raiul Satanei Udrea stă în înșelătorie și minciună. Ea doarme noaptea la căpătâiul celor puternici, dominându-i, apoi aceștia trebuie să-i plătească bir pe gânduri și pe fapte.
Un președinte de partid adevărat, așa cum chiar subsemnatul ar fi trebuit să fie, n-are nevoie de bani, ci de ostași destoinici. Un președinte ca mine nu ar mai împărți oamenii în supuși, stăpâni și sclavi, în avuți și calici, în păcătoși fățarnici (așa cum și eu am fost o perioadă) și în păcătoși neobrăzați (precum e Gelu Vișan de la Craiova, care a sărit într-un bazin cu apă, pentru 1000 de euro!!!), în habotnici trufași și vinovați smeriți, în oameni slobozi și în oameni sacrificați…
Totuși, ca fost admirator al Elenei Udrea, ce-i recomandați pentru viitor?
Să lase la o parte îndeletnicirea de precupeață politică, din care derivă absurda ei târguire diavolească, pe care se bazează în politică. Să fie rezistentă în Opoziție, fiindcă, sub aspectul moralei, ea dă semne că e frate de sânge cu Ponta. S-ar da oricând toată, dacă ar fi primită în cârdășia acestor tirani mărunți ca Ponta și Dragnea pe care, într-un final, i-ar mulge de arginți și de toate cele, în numele democrației.
Să lase dracului lăutarii semianalfabeți, pe care i-a pus președinți, pe ici pe colo, și să se șteargă la fund cu versurile ceaușiste ale lui Adrian Păunescu, pe care ea le tot recită și prin somn. Să se facă femeie de casă și să mă cheme dracului înapoi în PMP, fiindcă eu n-am încetat, ca coleg (scuză-mi cacofonia atât de dragă mie!), să fac eforturi monumentale ca să nu cad din picioare sub farmecul ei.
Și asta, numai dacă mă gândesc la ea, darămite să mă dau huța în același „leagăn de respirație” cu Elena, așa cum ar spune Herta Müller.
LINIA ÎNTÂI
