Celebra replică a Cetățeanului turmentat este în aceste zile mai actuală ca oricând. Geniile seduc eternitatea și o confiscă. Pe merit. Japonezii, după ce au văzut piesa domnului Caragiale la ei acasă, se spune că întrebau când a vizitat acesta Japonia. Așadar… nimic nou sub soare. O lectură atentă a scenei în discuție („O scrisoare pierdută”, Actul I, Scena VII) relevă faptul că primul cuvânt rostit la intrarea în scenă a celebrului personaj este „Sluga!”, iar puțin mai încolo” (…), dar vorba e, eu alegător, eu… apropiat, eu pentru cine votez?”, nu eu cu cine votez. Aceasta este realitatea, crudă și dură. Dintotdeauna, noi suntem slugile și nu votăm pentru noi, cum ar fi normal, ci pentru Ei, paraziții națiunii, tot dintotdeauna. Nu toți, ce-i drept, dar cei mai mulți.
În epoca victoriană, apreciată de mulți drept o perioadă de maximă înflorire pentru Imperiul Britanic, politicienii englezi, recrutați din elita intelectuală și financiară engleză, susțineau cheltuielile ministerelor pe care le conduceau (și) din veniturile lor personale. Cred că și din paranteză ar putea chiar să lipsească. Pe când la noi, cei mai mulți intră în politică pentru a scăpa de nevoi. Ca să se îmbogățească, ce s-o mai dăm după cireș.
Și ca să demolez și eu un mit, cel al onorabilității Cetățeanului turmentat, considerat îndeobște singurul personaj cinstit din piesă, cel puțin așa ni se spunea nouă la școală, reproduc, din aceeași scenă, a VII-a, mărturisirea acestuia „…mă cunoaște conu’ Zaharia de la 11 fevruarie…” Or, un participant/aderent la complotul în urma căruia a fost detronat, în noaptea de 10 spre 11 februarie 1866, iubitul prinț patriot și pământean Alexandru Ioan Cuza, poate fi considerat oricum, numai cinstit nu. Și, ca să nu vă bulversez cu totul, vă las speranța de a-i căuta pe cei cinstiți printre cei din masa de alegători. Ei, marii anonimi, sunt eroii onești ai nației române.
În vremurile imemoriale de la începuturile omenirii, Dumnezeu și Sf. Petre/Petru au pornit la drum pe pământ, ca să împartă oamenilor darurile dumnezeirii și să-i binecuvânteze. Au lăsat multe daruri peste tot. Când au ajuns pe aceste meleaguri, se spune că dintr-o manevră greșită sau voită poate, din sacul lui Dumnezeu s-au revărsat mult mai multe daruri decât în alte locuri. Exagerat de multe. A privit spre Sf. Petre și, văzându-l derutat de dărnicia Sa, Dumnezeu i-ar fi spus: „Lasă, Petre, că o rezolvăm noi. Să vezi ce conducători le dau.”
Și, privindu-i pe conducătorii noștri din epoca modernă, nu poți să iei această poveste doar ca o legendă, pentru că e o istorie reală, o poveste adevărată.
Luna acesta, noiembrie 2019, vom alege președintele României pentru următorii 5 ani. Sunt paisprezece candidați. Cei paisprezece care au speriat România, cum spun mucaliții. Mulți candidați, derută mare. Alegătorul român este pe bună dreptate bulversat. De ce? Pentru că cei care au susținere nu merită, iar cei care merită nu au susținere. Românul simplu și de bună-credință, cum sunt toți cei mulți, nu poate să înțeleagă de ce e nevoie să fie cheltuite 160 de milioane de euro pentru niște alegeri aproape secrete, fără dezbateri electorale între candidați. Se vehiculează ideea că nu se vor aceste dezbateri dintr-un motiv simplu, ar dezvălui că Președintele e… gol. Adepții teoriilor conspiraționiste și ai scenariilor politice spun că nu românii își aleg președintele, ci oculta mondială. Dacă ar fi așa, ce rost mai are toată prosteala asta. O mascaradă ordinară, o bătaie de joc și foarte costisitoare pe deasupra. Am aflat că statul român decontează cheltuielile de campanie electorală ale fiecărui candidat. Pui un afiș/banner, decontezi trei, plus imaginea, orgoliul satisfăcut, merge treaba. Trăiască democrația! Winston Churchill spunea despre democrație că „e un sistem de guvernare mizerabil.” Știa el ce știa.
Peste puține zile vom merge din nou la vot. 19 milioane de alegători (?!) – după spusele televiziunilor, ceea ce e fals, după mine, fiindcă în realitate dacă mai suntem 19 milioane de locuitori.
Pentru alegătorii români un îndemn: Votați candidații patrioți! Pe cei care iubesc Țara și prețuiesc/ respectă Poporul și sigur va fi mult mai bine. Așa să ne ajute Dumnezeu!
Alexandru Fifoiu Delaseaca , 5 noiembrie 2019
P.S. Pentru săptămâna dinaintea turului doi al alegerilor prezidențiale, vă promit o analiză sub titlul „Președinții României sub lupă”.
