AcasăOpiniiEuropa e bolnavă, o doare Ucraina

Europa e bolnavă, o doare Ucraina

Motto: «Marile națiuni s-au purtat întotdeauna ca gangsterii, iar națiunile mici ca prostituatele.»
Stanley Kubrick

De o bună bucată de vreme, mai precis de când și-a asumat, deloc dezinteresat, rolul de unic Jandarm mondial, Uncle Sam a renunțat / a uitat de seducătorul concept numit «visul american», în baza căruia s-a clădit, prin muncă susținută, o națiune prosperă, considerată pe bună dreptate «cea mai democratică țară din lume»; ceea ce îl îndreptățea pe Walter Mondale, vicepreședinte al SUA, în mandatul lui Jimmy Carter, să declare, cu justificată mândrie: «Suntem un popor unic, încorporat într-un sistem etnic, fără seamăn pe lume.»

Ulterior, dedulcit la traiul bun, Uncle Sam s-a lenevit și, fiindcă statutul său îi permitea, ca unică super-putere SUA, au ales să trăiască din «exportul de democrație» materializat în export de instabilitate (vezi „primăvara arabă”), cu beneficiar unic în persoana «exportatorului». C-așa-i în tenis, cum bine zicea cineva.

În zilele noastre, americanii consumă mai mult decât produc, situație care, în condițiile împuținării resurselor naturale ale Terrei, a condus la adâncirea gravei crize pe care o traversează omenirea, de mai bine de-un sfert de veac, existând premisele, certe spun unii, de declanșare a unui conflict armat, care, în condițiile tehnologiei actuale, ar instaura neantul.

La «modelul american», trai bun și muncă puțină, iar cea grea făcută de alții, imigranți plecați din țările lor, din cauza sărăciei, au aderat și statele bogate din vestul Europei, state cu o vastă experiență în direcția subjugării și aservirii altora.

Strategii lumii moderne au căutat soluții pentru ieșirea din criză, din păcate fără succes. Prăbușirea socialismului de expresie comunistă din țările Estului european și destrămarea Uniunii Sovietice, înfăptuite cu largul concurs al Occidentului, n-au făcut decât să strice echilibrul politic al lumii, acel funcțional sistem bipolar, a cărui respectare ferea omenirea de surprize dezagreabile. Prăbușirea așa-zisului comunism n-a fost decât încă o jertfă (zadarnică?) pe altarul prosperității occidentale, nefăcând decât să amâne nota de plată, demult scadentă, pentru bogații lumii.

Europenii estici s-au lămurit: «Dacă nu ne prăbușeau pe noi, se prăbușeau ei». Occidentul îndestulat, chiar îmbuibat, și cinic, chiar pervers, ne-a momit cu promisiuni mincinoase (egalitate, parteneriat, prosperitate, respect) și ne-a «lucrat», fără jenă, transformându-ne în slugile lor. Liderii occidentali au înfăptuit, cu pierderi minime, doar de imagine, visul comun al lui Napoleon și Hitler. În plus, au pus omenirea pe un butoi cu pulbere. Nucleară. Ceea ce e terifiant.

Trăim într-o lume anormală, absurdă și dezumanizată. O lume bolnavă. Pentru că este anormal și absurd ca unii să trăiască în îndestulare și îmbuibare, iar alții să moară de foame.

Omenirea e suferindă. Europa e bolnavă, o doare de ceva timp Ucraina. O țară în care Occidentul a intrat brutal cu bocancii, în dispreț total față de acel sănătos principiu al neamestecului în treburile interne ale altui stat, statuat, în anii ’70, la Conferința pentru pace și securitate, de la Helsinki.

Cu Ucraina, eu nu am vreo legătură afectivă. Poate și din cauza politicii dure a conducerii Ucrainei în relația cu minoritățile naționale, aproape lipsite de drepturi. Între ei și cei peste 400.000 de români, rămași să pătimească, rupți de țară, pe străvechi pământuri romanești. În Ucraina, un stat artificial, creat prin rapturi teritoriale operate de tătucul Stalin. Unde, prin acțiuni de stradă extrem de violente, grupurile de protestatari de pe Euro-Maidanul din Kiev, mulți dubioși, susținuți de Opoziția ucaineană, încurajată pe față de reprezentanți ai UE, au reușit înlăturarea președintelui Ianukovici, eliberarea Iuliei Timosenko și impunerea de alegeri anticipate, în 25 mai a.c. Cu acceptul unei UE pentru care politica dublului standard se dovedește a fi o practică curentă, fapt care, cel puțin românilor, le lasă un gust amar.

În esență, conflictul este expresia confruntării, momentan indirectă, dintre SUA și Rusia, pentru sferele de influență. Este evident că americanii vor să «sufoce» Rusia, ceea ce nu le reușește deloc, aceasta făcând, în ultimul timp, un joc politic magistral, de mare clasă, a se vedea, de ultimă oră, cazurile Ucraina și Siria.

Ucraina e un stat care azi nu mai are mai nimic. Dar ar trebui să i se lase dreptul la autodeterminare. Așa ar fi corect politic.

Rusia nu s-a exprimat explicit. La ora când scriu aceste rânduri, este încă ocupată cu Olimpiada. Ce va fi după, vom vedea. Eu n-as vrea să vad o Ucraină ciopârțită de stăpânii lumii. Chiar dacă acum aparent este liniște, cursul evenimentelor în desfășurare ar putea să reaprindă Ucraina. Or, dacă arde Ucraina, arde Europa; dacă arde Europa, arde Omenirea; daca arde Omenirea, Omul dispare.

În titlu, am scris ceva ce e adevărat doar pe jumătate: «Europa e bolnavă; o doare Ucraina». Reformulez, mai aproape de adevăr: «Europa e bolnavă și n-o doare Ucraina».

Alexandru Fifoiu Delaseaca
23 februarie 2014

- Advertisment -

Most Popular

Recent Comments