Bâlciul nostru drag,
de Obrejenie,
când mă tundea tata franțuzește
și mă înnoia din cap până-n picioare,
adică de la pălăria verde, de pădurar,
până la sandalele romane,
e frate cu prima mea poză de copil rebel,
prins cu arcanul și adus în fața aparatului,
încredințat, parcă, de-atunci
că singurul lucru serios in viață
e retina propriei conștiințe;
o poză de la sfârșitul clasei a patra,
când, nemulțumit, refuzam premiul al doilea
pe scena de la Ceame, în fața zecilor de osiceni uluiți,
așezați turcește pe iarbă, în zoroclii albe,
și a domnului învățător Costică Raicea,
indignat și lăsat, pe moment, fără cuvânt,
împăcarea noastră, nesăvârșită în viața aceasta,
rămânând ca un rest pentru cea de apoi.
Bâlciul nostru drag,
din fiecare an,
e frate cu prima misivă a surorii mele
mințindu-mă frumos despre o ediție specială,
cu șapte tiribombe mari,
și aducându-mă imediat acasă
într-un moment când eram gata
să dau regatul nostru pe măgarii capitalei.
Bâlciul nostru drag,
de la mijlocul verii,
e frate cu Vistiria, cișmeaua de la marginea Vlădulenilor,
cu ferestrele ei de piatră
în care ne așezam pe la prânz, doi câte doi,
așteptând febrili guguiencele din Greci si Tomeni,
să intre în șirag, ca ciutele,
călcând grațios pe bordura jgheaburilor laterale,
să bea apă
și, înainte să-și pună in picioare încălțările festive,
purtate în mână kilometri întregi,
să-și spele, cu narcisism, gleznele subțiri,
rămânând ca în tot acest timp
noi, animale tinere ce începuseră deja să amușineze,
să le contemplăm ca pe niște zeități tinere,
încercând să deslușim în oglinda pardoselii
inundate, strategic, din vreme
toate tărâmurile lor interzise.
Bâlciul nostru drag,
din 6 august,
e frate cu mama, cu sora mea și cu mine,
așteptând, în fiecare an, preț de o oră, gătiți de plecare,
ca tata să-și dreagă la fix, cu foarfeca, în oglinda rotundă agățată în gard,
sprâncenele lui împreunate ca ale lui Negru-Vodă,
când îi tuna și-i fulgera – după cum spunea mereu,la nervi, mama.
Bâlciul nostru drag,
de Obrejenie,
e frate cu puiul fript acasă, pe grătar,
și mâncat, în patru, încă fierbinte, la intrare, pe Măgurice –
o lecție despre cât de simplu e să fii fericit…
Prof. Nicolae Drăghici
