După cum se știe, Constantin Soare, din Slatina, vicepreședinte pe Zona 7 al Blocului Național al Revoluționarilor din România, a fost unul dintre cei mai tineri deținuți politic, care a aprins flacăra Revoltei de la Motru din 1981 și care a suferit, ulterior, supliciul închisorilor comuniste. A executat 6,4 ani de detenție, trecând prin închisorile de la Aiud, Rahova, Baia Mare, Calea Rahovei 137 București, acolo unde se afla sediul odioasei Securități comuniste. Cartea semnată de prof. Gheorghe Gorun „Rezistența la comunism. Revolta minerilor de la Motru din 19 octombrie 1981”, dar și cea de mărturii „Am fost dușman al poporului” asumată și documentată de slătineanul nostru Constantin Soare sunt edificatoare pentru calvarul prin care au trecut cei care s-au ridicat atunci împotriva regimului ceaușist.
Trebuie menționat faptul că fostul deținut politic Constantin Soare s-a aflat și în linia întâi a evenimentelor din Decembrie 1989, care au pecetluit un sistem de libertate promițător pentru români, un sistem care, astăzi, din nefericire, este grav avariat, restaurația comunistă dând târcoale poporului român…
Adept al adevărului în integralitatea lui, Constantin Soare nu se dă bătut, aducând noi și noi dovezi împotriva torționarilor din Decembrie 1989, dar și scoțând la iveală lucruri pe care mulți dintre cei care dețin azi puterea politică le-ar dori definitiv îngropate. Iată ce declară Constantin Soare, în exclusivitate, pentru Linia Întâi:
„În ziua de 16 decembrie, la ora 13, am depus, la Poarta 2 a Miliției Județene din Timișoara, o coroană cu 27 de trandafiri albi și roșii în memoria celor 27 de români maltratați și uciși la ordinul Securității, ale căror cadavre au fost transportate la Școala de Miliție din Slatina, unde au fost arse, operațiune macabră coordonată de tov. milițian, căpitanul Valentin Ciucă. Urmează, în 21 decembrie a.c., să repet acest ceremonial în amintirea celor 27 de martiri la poarta Școlii de Miliție din Slatina. Voi face și alte dezvăluiri pentru presa interesată de adevăr… Criminalii trebuie să plătească, până la urmă!”
De asemenea, Constantin Soare lansează o nouă ipoteză, privindu-l pe generalul de miliție Marin Iancu, cu care a fost prieten și care a avut el însuși de suferit în timpul evenimentelor din 1989, dar care pare să nu fi fost străin de anumite mașinațiuni odioase, pe care n-a avut curajul să le dezvăluie, nici după Revoluție. Constantin Soare lansează în eter următoarea întrebare: „Ce a căutat generalul Marin Iancu, la rându-i, fost deținut politic, în ziua de 22 decembrie 1989, ora 8, la sediul C.C. al PCR?”
„Vom trăi și vom afla”, conchide Constantin Soare…
Linia Întâi
