În astfel de vremuri „moderne”, cinice și de-a dreptul iraționale, există o nevoie acută de-a mai crede în basmele care ne-au alimentat fantezia copilăriei și care au la bază iubirea, onestitatea și frumusețea morală. Iubirea este, prin sine, basmul acela nemuritor și dătător de speranță, basmul acela cu Feți-Frumoși, viteji și plini de responsabilitate față de interesul general al comunității din care fac parte, cu Ilene Cosânzene, având cosițe de aur, care trebuie salvate din ghearele zmeilor, cu fluturi uriași și păsări vorbitoare, cu pitici înțelepți și gata să-și dea concursul pentru o cauză nobilă, umanistă… Cu înțelepciunea Sfintei-Vineri, cu îndumnezeirea sufletelor și spiritelor, oricând dispuse să se pună în slujba dreptății și adevărului, cu împărați, verzi și roșii, ale căror împărății sunt pe cale să dispară în fruntariile altor împărății războinice și cuceritoare…
Dar cărțile cu basmele lumii de odinioară au dispărut, parcă, odată cu copilăria noastră, iar minți duioase și cultivate încearcă astăzi să le rescrie. Cu mijloace moderne, rafinate prin sita noilor învățături, însă cu același mesaj final augustinian al dreptății și iubirii universale: „Iubește și fă ce vrei!” Fiindcă, nu-i așa, „Virtutea este ordinea iubirii!”
O astfel de propunere a reînvierii basmului, adică a reînvierii speranței într-o lume mai bună, mai dreaptă și îndeajuns de morală, ne face și tânăra craioveancă G. C. Kelis (pseudonimul scriitoarei Georgiana Camelia Chelu, absolventă de filologie și masterandă în aceeași nobilă disciplină), în cartea sa ,,Arya și Leagănul Visurilor” apărută de curând la Editura Smart Publishing din București. Printr-o narațiune diafană și cristalină, autoarea ne urcă în calești de fluturi și ne duce în lumea copilăriei, scoțându-ne măcar pentru un moment, din această patimă a vidului și din aceste vremuri huliganice în care ne ducem, anevoios, Crucea.
Stăpân peste Regatul Vânturilor, aflat într-un ținut mirific cu flori rare, copaci măreți, păsări nemaivăzute, parfumuri și culori, împăratul Azur îi invită pe urmașii săi, fiii Harold și Edgar, dar și pe fiica sa, Prințesa Arya, în Grădina Oglinzilor, în care exista Leagănul Visurilor, cel care, ca la un examen iridiologic, citea dorințele tuturor. Teoria acestui Leagăn al Visurilor exprimată de însuși împăratul Azur, suna în felul următor: „ Cine își cunoaște visul se cunoaște pe sine, iar dacă visul ți-e dictat de o dorință rea, trebuie să-l îndrepți neîntârziat.”
Încă de la începutul poveștii se desprind lăcomia, setea de putere și de dominație absolută ale celor doi frați, Harold și Edgar, care, fiecare în parte, se visează stăpâni absoluți ai Regatului, ba și mai mult, ei își etalează și misoginismul primitiv față de sora lor, Prințesa Arya, spunându-i disprețuitor: „Arya, nu te grăbi, oricum fetele nu pot avea visuri mărețe.”
Văzând arivismul și modul nebunesc, de-a dreptul incalificabil, prin care Harold și Edgar râvnesc să preia Regatul Vânturilor, împăratul Azur s-a îmbolnăvit de tristețe. Mai mult, cei doi frați cad victime uneltirilor maleficului Vârtej, dușmanul de moarte al împăratului Azur, Regatul Vânturilor fiind pus într-un real pericol. Vă imaginați, dragi cititori că misiunea de salvare a Regatului Vânturilor îi revine Prințesei Arya, cea care, până atunci visase doar să fie o frumoasă, „cu talie subțire, cu părul de o strălucire luminoasă, cu obrajii mai catifelați și mai roz”, neuitând însă să-și dorească a avea și înțelepciunea de a construi un așa numit Castel al Bunătății, în care oamenii să trăiască în pace, armonie, prosperitate și bunăvoire.
Personaje suprarealiste precum, Flăcăruie (puiul de vulpe), bufnița Pricepere, alături de Arya, de Azel și căluțul Hop, înlesnindu-și acțiunea cu roua de dimineață și multe alte ingrediente miraculoase, își dau mâna, aripile, mintea și umanitatea în sine, eliberându-l izbăvitor pe Prințul Aris-Aripi de Argint.
Prințesa Arya reușește să-și scoată și frații care căzuseră ostatici împăratului Vârtej, în final, salvând Regatul tatălui său și exclamând fericită. „O victorie nu este mai neînsemnată dacă o câștigi prin eforturile unite ale prietenilor”.
Regatul Vânturilor și Regatul Înaripat s-au unit întru vecie, formând împreună Regatul Fericit, iar Prințesa Arya și Prințul Aris și-au contopit, la rându-le, destinele „în zborul pufului de păpădie și al fluturilor dănțuitori, în cântecul păsărilor, în parfumul fermecat al florilor sau în orice vis frumos și luminos.”
Iată, dragi părinți, o lectură plăcută, captivantă, pentru pruncii voștri, care, păstrând distanța regulamentară și scoțându-și, pentru un anume timp, masca de protecție contra Covid, pot să cunoască desfătările basmului de altădată. Felicitări, G.C. KELIS!
Dumitru Sârghie-Mitif
