Poezia e o ocupație… Iubirea e o POEZIE.
Uneori, tăcerea are un conținut consistent, lichid: CURGE NĂVALNIC!
Tristețea e foarte precisă, clară, proeminentă, de lungă durată… Zâmbetul e vaporos, evanescent, meteoric și intangibil…
Una e să știi și alta să te știi…
Deseori, te-ai rătăcit, căutându-te pe tine însuți!
Dintre toate lucrurile de preț, numai iubirea nu poate fi înghesuită în spații mici. Uneori, nu-i ajunge întreg universul. E claustrofobă…
Poetul… Să fie înconjurat de atâta lume și, totuși, să-l copleșească singurătatea!
D.S. MITIF
