• Nu a existat și nu există duhovnic, fie el și cel mai cast, care să nu fi cunoscut ispita și nici stareță care să nu-l fi încurajat întru înfăptuirea păcatului originar… Măcar așa să-i verifice rezistența la căderea în lume…
• La intersecția politicii românești cu mocirla, un nufăr stă gata să înflorească. Pe surse, am aflat că acesta va vesti capitularea neocomunismului nostru mioritic!
• Când am văzut pentru prima dată Marea, am avut o senzație de zbor, nu de înec. Pesemne, am confundat-o cu Cerul!
• O melodie, ca o părere de rău…
• O ROMÂNIE NIRVANIZATĂ sau RENUNȚAREA LA SINE – iată titlul unui editorial pe care nu am curajul să-l scriu!
• În democrația occidentală, gelozia n-ar mai avea niciun temei, atâta timp cât unul sau altul dintre parteneri e liber să facă exact ceea ce vrea. Numai că, sufletește, Omul n-are nicio legătură cu democrația… E absolutist.
• În dragoste, îți poți pierde, mai întâi, inima și, apoi, mintea, sau pe amândouă, într-o singură „ședință”.
• NOROCUL ESTE UN PĂCAT? Poate să-mi răspundă cineva la întrebarea aceasta? Mă gândesc doar la faptul că, pentru a avea noroc, nu-ți cere nimeni nicio competență! Conform proverbului: „Prost să fii, noroc să ai!”
• Democrația, spunea Petre Țuțea, ignoră valoarea intrinsecă a celor aleși prin sufragiu universal…De parcă tirania ar opera cu vreun criteriu axilogic.
• ARTĂ PENTRU ARTĂ SAU POEZIE CU MESAJ? Varianta secundă mă duce cu gândul la mesajele găunoase ale șefilor de stat!
• Ca poet consacrat, când abandonezi o poezie, care stătea gata-gata să se nască, ar trebui să fii judecat de atentat împotriva spiritului…
• Nu stă țara-ntr-un român, ba stă, zău, dacă-i stăpân!
• Despre Dor nu se poate vorbi decât în limba română!
• Să iubești nesfârșit, în dorul de-a iubi!
• Singur, singur, într-un trup departe!
• Între viață și moarte, cel mai scurt drum e iubirea!
• În dragoste, tăcerea este asurzitoare…Spune atât de multe, încât îndrăgostiții preferă să se sufoce într-un sărut prelung, pentru a-i pune tăcerii capăt!
• Adevărul în dragoste suferă de lipsa sa de mister. Ori, în dragoste, tocmai misterul face splendoarea…
• La 17 ani, gândurile ți se ondulează precum trupul. Doar sânii îți rămân fermi și imperturbabili…
• Dragostea uzează de uzul legitim al nesincerității…
• Tristețea devine artă și meșteșug, atunci când o așezi în poezie…Muza și îngerii poeziei nu vin la tine, atunci când ești ghiftuit de fericire…
• Dacă nu-i gâlgâie în piept gustul amar al singurătății, poetul scrie o poezie insidioasă, festivistă, arogantă și chiar marxistă…
• Freamătul iubirii, ca și religia, e curată metafizică.. Sexul e materialism dialectic!
• Poezia e totul, minus proza!
• Strigătul de nefericire al femeii e o onomatopee de Wagner – pe clapele orgii, într-o catedrală din Trier!
• Dragostea e prea frumoasă ca să fie sinceră!
Dumitru Sârghie
