Dacă la sat „se vindecă setea de mântuire”, așa cum spunea Lucian Blaga, atunci, la oraș, se vindecă doar setea de …sete!
Spunea Lucian Blaga că „a iubi e primăvară”. M-am tot gândit la un anotimp pentru „a face dragoste”. Primăvara, curg pâraiele și ești sedus de renașterea naturii… Vara nu poate fi… E prea cald. Toamna e tristă și e preferabil să admiri frunzele multicolore care plutesc, în spațiu, și care ne vântuiesc existența, prevestindu-ne amurgul vieții. Iarna, e frig și, parcă, ar fi o blasfemie să-ți lași urmele păcatului pe zăpada imaculată… Probabil că, din această cauză, a venit Grigore Vieru cu „Femeia – al cincilea anotimp”…
Dacă ar fi să-mi schimb meseria, m-aș face negustor de greieri… O îndeletnicire care nu se află în niciun nomenclator al meseriilor din lume.
Să-i spargi țiganului vioara e ca și cum i-ai șterge fluturelui polenul de pe aripi, oprindu-i zborul …
Dacă somnul anticipează umbra morții, atunci dormi lângă un izvor susurând, cu capul pe o dulce pierdere de sine!
Adierile dragostei nu au, la început, nici chip, nici umbră… doar mireasma lor îți dă, insistent, târcoale… Iubirea e la doi pași!
La fiecare pas, la fiecare colț, la fiecare cotitură, te întâmpină timpul!
În iubire, ca și în politică, rareori, oamenii își țin cuvântul!
Mai repede cred într-o declarație de dragoste scrisă pe luciul apei, decât în promisiunile electorale ale principalelor partide de pe scena actuală a politicii românești!
Dumitru Sîrghie
