Așa cum vă spuneam într-un număr trecut al Liniei întâi, literatura epistolară, care întregea farmecul literaturii interbelice, poate constitui și azi, pentru tânăra generație, deprinsă cu tehnicile uluitoare ale modernității în care trăim, un model cultural demn de luat în seamă. Și asta, mai ales, când „adrisantul” este unul de calibrul lui Radu Theodoru (97 de ani), general de flotilă aeriană (rtr), veteran de război, scriitor, considerat unul dintre cei mai de seamă scriitori postbelici ai literaturii române, din sfera romanului istoric, cu influențe din zona militară…
Personal, sunt măgulit de atenția acestui patriot contemporan, de înaltă ținută morală, care are o contribuție impresionantă la dezvoltarea și promovarea activităților de tradiție militară, activități care au culminat, recent, cu implicarea domniei sale și a Eleonorei Arbănaș, reprezentanta Fundației „Erou Cpt. Av. Alexandru Șerbănescu”, la făurirea Centrului Muzeal „ Aviator Alexandru Șerbănescu”, din comuna Colonești, județul Olt.
(…) RĂMÂNEREA NOASTRĂ ÎN ISTORIE…
Grădiștea „pe Argeș”
De Sfânta Maria 2021
Stimate Domnule Dumitru Sârghie,
Conform înțelegerii, alătur răspunsurile la interviu
• O întrebare: sunteți rudă cu d-na conf. univ. dr. Anca Sîrghie din Sibiu, brașoveancă din născare? Cum se potrivesc o Sîrghie din Brașov cu un Sârghie din Olt? Mirare!
- Excelent paginat numărul din „LINIA ÎNTÂI”, spre a pune în valoare tot ce-a ținut de evenimentul trăit la Colonești!
- Substanțială teza dvs. de doctorat. Spor la lucru!
Simpatie, aprecieri pentru conținutul gazetei, urările de bine ale Generalului Maior Aviator (cu două stele), veteran de război
Radu Theodoru,
Care a fost cândva General de Flotilă Aeriană (cu o singură stea)
…………
D-le General Radu Theodoru, așa cum am convenit, am publicat scrisoarea dvs., adresată primarului Nicolae Stan. Vă trimit ziarele și, conform înțelegerii, întrebările pentru un interviu. Puteți interveni asupra întrebărilor, tocmai pentru a reda cititorilor, în răspunsurile dvs., ceea ce doriți să se știe.
Cu respect,
Dumitru Sârghie
Domnule general, vreau un răspuns pentru tânăra generație românească de azi, dezorientată și lipsită de valorile morale fundamentale, la următoarea întrebare: de unde veniți, cum ați traversat veacul trecut și încotro vă îndreptați?
Din istoria neamului meu. Din războaiele care au făcut și au pierdut România Mare. Bunicul patern , voluntar în Războiul Independenței. Decorat cu medalie „Trecerea Dunării”. Sergent în Războiul Balcanic – 1913. Unchii mei – ofițeri activi din Artilerie, Dumitru și Mihai Theodoru, participanți la marile bătălii din Războiul Reîntregirii Neamului. (Vezi dosarul militar al Theodorilor. Am șansa să fi recuperat o parte din memoriile conținând Foile Calificative notate de comandații lor pe front)
Eu – elev, sergent, aviator, comandant de grupă, participant la Campania din Vest, Eliberarea Ardealului.
Am traversat veacul trecut conform periodizării istoriei lui: În perioada Terorii Roșii, iudeo-maghiaro-kominternistă, când tot Corpul Generalilor a fost exterminat bestial, în închisori și în lagărele de muncă forțată, am fost trecut abuziv în rezervă, ca ofițer regalist, proamerican, reacționar, căsătorit cu o fiică de chiabur (vezi Dosarul meu de Securitate).
În anul 1958, ca urmare a articolului „Coordonate în opera lui Eusebiu Camilar”, publicat în Revista „Scrisul Bănățean” nr. 1, spre sfârșitul Terorii Roșii și începutul valahizării Partidului Comunist din România (sublinierea îmi aparține), la ordinul Secretarului CC al PMR cu propaganda, Lev Oigenstein, mi s-a luat dreptul de la semnătură, am fost suspendat din calitatea de membru titular al Uniunii Scriitorilor și trimes la „munca de jos” – furnalist nivel 3 la Reșița.
După valahizarea Partidului Comunist, devenit român, am fost repus în toate drepturile, intrând în normalitate.
Care-i definiția domniei voastre, pe scurt, ca scriitor, naționalist român, general de aviație?
Slujesc patria…
Ce mai înseamnă, cuvintele „românism”, „patriotism”, în acest context globalist, internaționalist și neomarxist, care încearcă să ne uniformizeze din nou mințile și să ne schimbe sexul?
Totul! Adică rămânerea noastră în istorie.
Încotro se îndreaptă România din punct de vedere cultural, politic și social?
Aparent, spre dispariție, în fond, spre regăsirea rădăcinilor. Spre conștientizarea tragicei sale măreții creștin-ortodoxe.
Cum poate ieși din încercuirea globalistă acest popor nefericit, acest „leagăn de respirație” românesc, ca s-o citez pe Herta Müller, românca de origine germană, care a luat premiul Nobel pentru literatură?
Să-și rezolve structurile politico-administrative. Să-și dinamizeze ortodoxismul. Să-și naționalizeze mass-media!
Ce-ar mai fi de spus?
Nimic!
LINIA ÎNTÂI
