Când Alexandra Sidorovici, soția lui Silviu Brucan (Sașa Bardenko) îl acuza pe slătineanul nostru, scriitorul și ziaristul Pan Vizirescu de crimă de dezastrul țării, prin săvârșirea de crimă de război, în celebrul proces al celor 14 ziariști naționaliști (1 aprilie 1945) semnele noii lumi plăsmuite de Uniunea Sovietică își arătau sfâșietorii colți ai bolșevismului. Prezența Armatei Roșii în țara noastră, consecințele dezastruoase ale celui de-Al Doilea Război Mondial, hotărârile luate la Yalta și instalarea comuniștilor la putere, toate acestea trebuiau să găsească. niște țapi ispășitori, pe care noua orânduire trebuia să-i pedepsească exemplar, în fața poporului…
Mai întâi, au fost vizați ziariștii, în special cei care s-au remarcat prin atitudini publice, în celebrele cotidiane … Universul, Curentul, Porunca Vremii, Gândirea. Acestora li s-au pus în cârcă faptul că ar fi generat în societatea românească naționalismul extremist care, la rându-le, ar fi servit hitlerismului și fascismului. Au fost judecați aspru de acel fantomatic Tribunal al Poporului, ca fiind criminali de război, antisemiți, antisovietici, antidemocrați…
Lotul celor 14 ziariști și cărturari, am putea spune, formați la școala lui Dimitrie Gusti și a lui Constantin Rădulescu Motru era alcătuit din: Stelian Popescu, directorul Universului, Pamfil Șeicaru, directorul Curentului, Ilie Rădulescu, șef la Porunca Vremii, Nichifor Crainic, fondator al Gândirii… Lângă aceste mari celebrități jurnalistice s-au aflat și alți corifei ai presei interbelice, precum: Romulus Dianu, Romulus Seișan, Ion Rădulescu, Radu Demetrescu-Gyr, Ilie Popescu-Prundeni, Alexandru Hodoș, Grigore Manoilescu, Pantelimon Vizirescu, Aurel Cosma, Vladimir Christi…
Se înțelege de aici, cu claritatea limpezimii izvorului, că adevărații naționaliști români au fost, în primul rând, anticomuniști, adică antistaliniști, pe lângă faptul că întruchipau cele mai strălucite minți ale României de atunci. A spune, astăzi, că semianalfabeții putiniști, Șoșoacă și Simion, sunt naționaliști e o blasfemie și o batjocură la adresa istoriei României. Recunosc, însă, că astfel de figuri năimite, ivite din pleava societății românești, sunt rodul tuturor politicilor partidelor post-decembriste, ele însele înțesate cu securiști, pro putiniști și adepți ai noii ordini internaționaliste, în stare să cânte, împreună cu cei doi troglodiți, născociți de fostele servicii secrete ceaușiste, „Internaționala comunistă”, cu sediul la Kremlin.
Faptul că Iohannis și ai lui n-au fost capabili să gestioneze un discurs, în Parlamentul României, al președintelui Ucrainei (țară agresată de imperialismul rusesc), dovedește cu prisosință această ipoteză. Parcă îl aud pe Mutul din Căluș fredonând, fără nicio jenă, braț la braț cu Șoșo și Georgică, nostalgicul îndemn bolșevic. „Hai la lupta cea mare…”
Dumitru Sîrghie
