Domnule Buzatu, cum catalogați decizia prim-ministrului Cîțu, aceea de a-l demite din funcția de secretar de stat pe anticomunistul veritabil Octav Bjoza?
O greșeală. Motivul invocat de premier nu are consistență și nu rezistă unei analize obiective. În realitate, a existat o dispută publică pe tema unor reparații materiale pe care asociația condusă de d-l Bjoza le-a cerut pentru urmașii foștilor deținuți politici. Cred că această perspectivă nu a plăcut și nu a fost acceptabilă pentru o anumită zonă de influență. O să mă întrebați ce fel de zonă de influență ? O să vă răspund că, în ultima perioadă sunt tot mai vizibile diverse acțiuni de reabilitare a lui Ceaușescu sau încercări de reconsiderare a „valorilor comunismului”, ba chiar interpretări favorabile pentru o bună parte a deciziilor criminale luate de statul comunist în perioada în care a stăpânit România. Spre surpriza mea, chiar televiziunea națională este un instrument folosit cu acest scop, ceea ce înseamnă că aceste influențe sunt foarte puternice și se exercită la cel mai înalt nivel. În aceste condiții, este posibil ca dl. Cîțu să nu fi rezistat celor care i-au cerut capul d-lui Bjoza.
Nici Ludovic Orban și nici deputatul liberal Florin Roman, nemaivorbind de opinia publică, n-au fost de acord cu această aberație contra naturii… Mai mult, Florin Roman spune despre Cîțu că acesta a primit ordinul în plic. De la cine a primit acest ordin și cât dăunează Partidului Național Liberal istoric?
D-l Roman a folosit o figură de stil. Dar dacă este un adevărat bărbat politic, trebuie să ducă dezvăluirile mai departe. Totuși, are o funcție de deputat în Parlament, este un membru marcant al partidului de guvernământ, deci nu este un fitecine. Așadar, să lase presupunerile și aluziile și să explice clar, cu subiect și predicat, ce s-a întâmplat în spatele scenei și care au fost resorturile acestei decizii. Altfel, nu avem de a face decât cu o banală declarație politică.
În ce privește daunele, aici este o discuție separată, pentru că Partidul Național Liberal este indisolubil legat de drama deținuților politici din România. Și nu doar pentru că liderii săi au pierit în închisori sau au suferit condamnări nedrepte și ani de detenție nemeritată, ci și pentru că membrii săi au fost supuși la interminabile persecuții, începând cu instaurarea forțată a Republicii. Iar alături de membrii persecutați, au avut de suferit și urmașii acestora, pentru că răzbunarea celor care preluaseră puterea în România de după război s-a întins peste zeci de ani. Pe de altă parte, trebuie să observăm că există deja două categorii. Una, a vechilor liberali, cei conștienți de apartenența lor la vechiul partid istoric. Alta, a celor noi, pentru care PNL este doar unul dintre partidele de pe scena politică românească. Evident, prima categorie este din ce în ce mai redusă în timp ce a doua este din ce în ce mai numeroasă. Prin urmare, ca să vă răspund la întrebare, daune vor fi, dar numai pentru vechii liberali, care se vor simți și mai marginalizați decât sunt.
Disensiunile dintre USR și PNL, dintre premier și Vlad Voiculescu, ministrul Sănătății, au atins cote alarmante. Ce vă sugerează aceste disensiuni și cât de rău fac acestea țării?
Nu aș spune că sunt niște cote alarmante, ci dimpotrivă, că avem de a face cu un comportament firesc pentru două partide politice care își dispută electoratul. În plus, schimburile de replici între USR și PNL nu sunt de ieri-de azi, de la formarea guvernului. Dimpotrivă, ele au ceva vechime și s-au accentuat cu ocazia campaniilor electorale. Altfel, da, fac foarte mult rău pentru că protagoniștii acestor dispute consumă foarte multă energie ca să demonstreze fiecare partea sa de dreptate. Eu cred că nu avem nevoie să știm cine are dreptate, dar avem nevoie de o administrație publică și centrală coerentă și pusă pe treabă. Cine va înțelege mai repede acest adevăr, va fi adevăratul câștigător al actualelor dispute.
Sunteți un intelectual cu o pregătire politică teoretică, dar și practică, destul de proeminentă. Ați ghicit ce doctrină și ce ideologie (unii confundă aceste două noțiuni) are USR?
USR nu are doctrină și nu îi este rușine cu asta. Mai mult decât atât, printre ei găsim și autentici oameni de dreapta (dau un singur exemplu, Claudiu Năsui, un liberal convins), dar și oameni încredințați că socialismul este adevărata soluție la orice problemă economică ori socială. Adăugați aici, că printre liberali, sunt destui adepți ai proprietății de stat (mai ales când le asigură locuri de muncă la companiile de stat), după cum și printre social-democrați există susținători declarați ai economiei de piață (mai ales când firmele lor obțin contracte pe bandă rulantă). Așadar, privind la această veritabilă „năclăială” ideologică și doctrinară, pot spune că de pe scena politică românească lipsesc partide cu o linie politică fermă. Și aș continua spunând că fenomenul nu există doar în România, ci se manifestă peste tot în lume. Mai mult, există teoreticieni care au încercat să vină cu explicații, cel mai cunoscut fiind Daniel Bell, care spunea că politica viitorului se va face pe chestiuni punctuale, în care interesele de grup vor fi mai importante decât interesele generale.
Aflu, cu stupoare, că, la două luni de la măcelul din 10 august 2018, Radu Duda (n-o să-i spun principe unui agent în civil al comunismului) i-a felicitat, la Palatul Elisabeta, pe găzarii-șefi ai Jandarmeriei, Sebastian Cucoș și Ionuț Sindilă. Ca regalist autentic, ce părere aveți?
Eu țin să folosesc formula „Principele Radu” și nu doar pentru că titlul a fost conferit de MR Regele Mihai. În ce privește întâlnirea de la Palatul Elisabeta, cred că trebuie văzută într-un cu totul alt context. Din câte știu, există un program de cooperare între Jandarmeria Română și instituții similare din străinătate, iar Casa Regală a României este implicată în derularea acestuia. Poate că nu există o legătură între evenimente, dar îmi aduc aminte că, în toamna lui 2017, Regele Abdulah al Iordaniei îl primea chiar la Amman pe comandantul Jandarmeriei Române. Știu evenimentul pentru că s-a întâmplat să fiu acolo, iar întâlnirea a fost prezentată în ziare și de televiziuni.
Cât mai durează acest guvern și ce perspective sunt pentru o guvernare mai omogenă, mai articulată?
O guvernare de coaliție nu poate fi omogenă pentru că este alcătuită din mai multe partide cu preocupări și interese diferite. Ne aducem aminte de guvernarea PSD? Aceea a fost omogenă, pentru că era un partid, PSD, și un comandant suprem, Dragnea. Dar cred că nimeni (cu excepția pesediștilor) nu-și mai dorește așa ceva. Sigur, românii își doresc o guvernare eficientă, care să le aducă rezolvarea problemelor mici sau mari cu care se confruntă, de la pensii și salarii până la sănătate și infrastructură. Aici este nevoie de un plus de coerență din partea actualului guvern.
Pe de altă parte, trebuie să observăm că PNL este înainte de congres și că – vrând-nevrând – guvernarea se va circumscrie acestui eveniment politic, mai ales dacă premierul Cîțu va decide să candideze împotriva actualului președinte. Nu este exclus ca, în situația în care Orban va recâștiga președinția partidului, să asistăm la o schimbare de garnitură la Palatul Victoria. În orice caz, indiferent de rezultat, după congres sunt sigur că guvernarea va fi mai așezată, mai coerentă.
Dumitru Sârghie
