Pe parcursul celor două mandate ale președintelui Klaus Iohannis, România a fost martora unui șir lung de eșecuri, promisiuni neîndeplinite și indiferență. În acest moment, pe pragul unor noi alegeri, se pune o întrebare crucială: ce punem în loc? Ce votăm?
În loc să fie locomotiva europeană care să tragă România mai aproape de spațiul Schengen, Iohannis a devenit simbolul pasivității. Fără viziune, fără o strategie clară și fără abilitatea de a negocia în interesul țării, președintele a asistat impasibil la respingeri umilitoare. Cu fiecare refuz, speranțele românilor s-au prăbușit, iar România rămâne blocată la granițele Europei.
„România educată” trebuia să fie marea sa moștenire, un proiect ambițios care să transforme sistemul educațional. Ce a rămas, în schimb? Memorandumuri, rapoarte neaplicate și o criză educațională acută. Elevii învață în continuare în școli neconforme, profesorii pleacă masiv din sistem, iar nivelul de alfabetizare funcțională scade alarmant.
Problemele economice, sociale și culturale au fost tratate de Iohannis cu o detașare aproape cinică. S-au prăbușit industrii strategice, cultura a fost redusă la evenimente formale, iar satul românesc – inima acestei țări – continuă să se scufunde în sărăcie.
Să numești în fruntea Ministerului Culturii pe cineva care reprezintă o „tabula rasa” intelectuală este un afront la adresa oricărui om care prețuiește cultura. Cultura, pentru Iohannis și guvernul său liberal, a fost doar un pretext de bifat în raportările oficiale.
Pe fondul unor crize economice și sociale profunde, președintele s-a remarcat printr-o activitate diplomatică sterilă, dublată de excursii inutile în destinații exotice. Aceste plimbări, pe banii contribuabililor, au fost lipsite de impact real, reprezentând doar vacanțe mascate.
Când țara cere răspunsuri, Iohannis a ales tăcerea. Nu a venit în fața poporului, nici în momente de criză, nici atunci când era nevoie de clarificări. Această lașitate a generat o ruptură între cetățeni și instituția prezidențială, adâncind neîncrederea.
În timp ce spitale ard, școlile sunt ruine, iar românii se zbat să trăiască decent, Iohannis își pregătește un palat de milioane de euro. Această opulență sfidează bunul-simț și scoate la lumină prioritățile unui președinte rupt de realitate.
Într-o declarație halucinantă, la începutul mandatului său de președinte, Iohannis s-a autocaracterizat ca fiind un „politruc”, dovedind o crasă incultură politică. Termenul, cu conotații peiorative evidente, dezvăluie nu doar lipsa de pregătire, ci și disprețul pentru profunzimea conceptelor politice.
I-am subvenționat destul somnul lui Iohannis. Dar ce votăm acum? Aceasta este întrebarea crucială. După opt ani de stagnare, România are nevoie de lideri care să inspire, să acționeze și să reconstruiască. Nu mai este loc pentru somnolență, indiferență sau impostură. Viitorul trebuie să aparțină unei clase politice capabile să redea poporului speranța, demnitatea și încrederea într-un mâine mai bun.
România trebuie să aleagă, iar de această alegere depinde viitorul nostru ca națiune.
Dumitru Sîrghie
…După opt ani de stagnare, România are nevoie de lideri care să inspire, să acționeze și să reconstruiască…
Excelenta, nu mai avem lideri autentici!
Dorinta anumitor cetateni de a demonstra ca au capacitate de lideri este infranta zilnic, de ,,schiopii,, din toate partidele politice, numiti pe cumetrii, pe ,,adaos comercial cash,, sau ,,la ordin,,!
Nici nu stiu daca, vreodata dupa revolutia din 1989, cineva a avut marea sansa de a beneficia de un tratament nediscriminatoriu in relatia cu partidele politice sau cu institutiile statului!
Totul este pe,,mucles,, pe bani multi, pe influente, pe ,,omerta,,…..pe orice care sa duca la ,,victoria finala,, : latul care gatuie asa zisa democratie (meritocratie) in Romania!
Si, din pacate, multi tineri de perspectiva(profesional si chiar politic) dar si multi cetateni onesti, cu o larga experienta profesionala, nu au loc sa-si etaleze dorinta de a demonstra ce pot, empatia fata de cetateni, fata de valorile democratiei fragile ….sunt, pur si simplu, fara de folos!
Unora, din conducerile partidelor politice care au sugrumat si sugruma in continuare accesul la functii, la examene corecte, la perspective de viitor ale tinerilor, le plac santajul, umilinta, pupaturile in..fund si, nu in ultimul rand, castigul! Cu orice pret!
Pret pe care noi, cetatenii de rand, il platim cu varf si indesat zilnic, fiind fara reactie! Fara sange in instalatie! Cum cred ,,noii vatafi,, sau ,,vechii comunisti deghizati in noi capitalisti(!!!!!!!!) ca pot trai milioane de romani cu 1500-3000 lei pensie lunara?
Cu un salariu minim-net-de mizerie, cca 500 euro lunar?
..Dar ce votăm acum? Aceasta este întrebarea crucială.. Cetateanul turmentat-romanul, nu mai stie (ce) sa aleaga! Aceeasi ,,conducatori,, lipsa altii, aceeasi minciuna zilnica aruncata in piata: votati-ma pe mine ca veti trai mai bine! Mai bine ca (si) cand? Avem termen(timp) de comparatie? Niciodata in ultimii 35 de ani…..
,,Multe suflete dorm pana ce trupul moare. – Nicolae Iorga,,
Vom muri si vom vedea,Excelenta!
Pana la o noua intalnire(scrisa), multa sanatate!