AcasăUn poem pe săptămânăIARNĂ MARAMUREȘEANĂ

IARNĂ MARAMUREȘEANĂ

pentru Lia

Iarnă-albastră, iarnă-albastră
Ai nins pe iubirea noastră,
Nu se vede om cu om,
Nu se vede pom cu pom,
Nu se mai vede cărarea,
Și nici patriei culoarea,
Nu se mai vede izvorul,
De când mândrii îi duc dorul,
Cimitirul nu-l mai văd,
Istoria-i sub omăt,
Vântul vântuie prăpăd…
Dorul ochilor albaștri
Arde-n suflet de sihaștri,
Stă acolo – foc nestins,
Aflând, Doamne, că a nins,
Stă să iasă din sutană,
Să fugă la vreo codană,
Sufletul neprihănit,
Merge la păcătuit…
Șapte vulturi pe-o crăcană,iarna 608
Iarnă maramureșeană
Vii din lumea astrelor
Pe casele mamelor,
Stârnind pofta lupilor
Și hazul copiilor,
Farmecul trăirilor
Și albastrul ochilor…
Iarnă-albastră, iarnă-albastră,
Cu farmecul dumneavoastră,
Nu v-a șoptit Dumnezeu,
Că ne-ntâlnim la Vișeu?

Dumitru SÂRGHIE – MITIF

- Advertisment -

Most Popular

Recent Comments