La 13 august 2021 a plecat discret, așa cum a trăit toată viața, dascălul, poetul, prozatorul și excelentul jurnalist Ion Topolog (n. 27 decembrie 1933, Scăueni, jud. Vâlcea), într-o lume despre care nu știm absolut nimic.
Profesorul Ion Topolog era o personalitate importantă a Brașovului și a culturii naționale, un cărturar distins și un prozator care știa să plăsmuiască lumi noi, cu personaje puternic individualizate, cu dialoguri incitante și cu intrigi din cele mai pasionante.
Se rețin ca realizări epice notabile cărțile ~ Lovituri din umbră (1967), O parte din continent (1968), Denisa (1970), Torna, torna, fratre (1971), Pașii (1973), Cicoarea (1977), Nufărul alb (1982), Urmașii lui Euclid (1986), Tatăl și fiul (1995), Povestiri de la Portul Euxin (2002) și Telescop pe dealul Melcilor (2003), precum și alte culegeri de povești și povestiri.
Opera lui Ion Topolog, încă dintru început, a fost receptată cu atenție și o anume rigoare profesională de istorici și critici literari cu autoritate, precum Cornel Regman, Mircea Iorgulescu, Voicu Bugariu, Magdalena Popescu, Dan Cristea, Vlad Sorianu, Alexandru Ștefănescu, Gheorghe Glodeanu, Ștefan Cucu, Constantin Hârlav și alții.
Dascălul Ion Topolog știa multă carte, avea lecturi esențiale și temeinic asimilate, apela întotdeauna la autori și cărți de referință fundamentale, era prețuit și chiar iubit de discipoli întrucât le stimula interesul pentru lectură, analiză și dezbateri inteligente.
L-am cunoscut în ultimii ani, când o anume resemnare și tristețe începeau să-l neliniștească și, uneori, să-l deruteze.
Acum, cred că e momentul, să ne apropiem de opera și memoria unui cărturar, cu totul remarcabil, să-i citim și să-i recitim cărțile, să-i cercetăm biografia și bibliografia, să-i evaluăm meritele și, mai ales, să consemnăm în istoria literaturii realizările sale.
Un astfel de scriitor, cu o operă din cele mai interesante, a privit, cu înțelepciune și cu înțelegere evenimentele existențiale, pe care le-a transfigurat într-o fermecătoare ficțiune.
Nicolae Scurtu
