Deunăzi, la Herculane, programat fiind la un cabinet de tratament, pentru a „trage pe nas” niște aerosoli, tânărul care se ocupa de această procedură a fost pus într-o încurcătură. Veniseră măști noi, ceva mai sofisticate, cu mai multe elemente componente, pe care nu știa să le monteze, toate încercările și permutările făcute de el fiind zadarnice: aparatul pentru aerosoli nu funcționa… „Stai, domnule, a zis tânărul ușor intimidat de situație… Sunt măști noi și toate dau cu virgulă…Merg la o colegă să-mi spună cum se face…”
Mai auzisem această expresie, dar n-am stat s-o analizez… Deci, când ceva nu merge sau merge nașpa, înseamnă că „dă cu virgulă”… Pare a fi un jargon generat de matematică, atunci când rezultatul unui exercițiu (al unei operațiuni), nu este un număr întreg, ci este unul „cu virgulă”, adică incert, greșit, uneori catastrofal, așa cum rezultă și din proiectul „România Educată” a lui Klau(n) Iohannis.
În „epoca de platină” a lui Klau(n), toate au dat „cu virgulă”: eliminarea pensiilor speciale, în ciuda giumbușlucurilor făcute de papagalul președintelui, Rareș Bogdan, mărirea pensiilor amărâților acestei patrii, judecarea brutelor care au torturat manifestanții în acel blestemat 10 august, industria, economia, agricultura adusă în „cormoranul lui Daea”, educația dată pe mâna unui farseur comunist, inginer de îmbunătățiri funciare, apărător al plagiatorilor acestei țări, țară care tot dă, la rându-i, cu virgulă, încă de la „abolirea Monarhiei” și până în prezent.
Mai nou, deschiderea anului școlar dă cu virgulă. Nici nu e de mirare… Un învățământ politizat la maxim, de la femeia de serviciu (care trebuie să „aibă origine sănătoasă”, liberală sau pesedistă, că-i totuna), până la directorii de școală, inspectorii de specialitate, cei din minister și de pe la toate compartimentele, unde se taie, conform „României educate” a lui Klaus, tone de frunze la câini… Cu virgulă dau și discursurile agramate ale acestui Moș Teacă, alias Ionel Ciucă, la fel de agramat și de ridicol precum este și junele George Simion, de la AUR, un individ obscur, ivit din mădularele Securității, care ne dă lecții de intelectualism și de morală, de pe pozițiile unui om de nimic.
Și cum toți oamenii de nimic dau cu virgulă, lui Ciolacu au început să-i pută veceurile din curtea „școalelor”. Oare el a cunoscut realitatea acestor „obiective strategice”, în „epoca de aur” a PSD sau, abia acum, i-a ajuns mirosul până la sediul de pe Kiseleff, poartă-n gard cu ambasada Sovietică la București?
Colac peste pupăză, Câmpeanu, acest „om negru” al Educației de la Nord de Dunăre, a spus că educația și performanța școlară n-au nicio legătură cu căcăștorile din curtea școlii, făcând și o apologie a acestor „capodopere” ale „epocii de aur”. Atunci când se învăța carte, nu glumă, fie și în atmosfera mirosurilor pestilențiale a toaletelor strămoșești, când marii „educatori” de azi ai națiunii, așa cum e și el, erau elevi și se ștergeau cu coceanul lui Daea la cur, punându-l deoparte, la materiale refolosibile, pentru altă generație, și pentru a face economie, căci România era, ca și azi, în criză… În criză de moarte… O criză care nu-i produce chiriașului de la Cotroceni nicio tresărire, nicio tristețe, niciun tremur subpancreatic… El pune virgulă între subiect și predicat, mergând tot așa, în derivă, înc-o „peroadă” lungă, atât de lungă pe cât „vrea” mușchii lui, fiindcă mușchii lui Ciolacu sunt atrofiați, după ce, până la vârsta de 37 de ani n-a lucrat nicăieri. Ar fi dat și el „cu virgulă”… Hălăi-șa!
Dumitru Sârghie
