A fost o vreme când mai mulți ziariști din Olt, îndeosebi cei de la Oranjeria TV, devenită ulterior Pătlăgica Roșie TV, primeau liste negre cu numele celor care trebuiau înfierați, cu mânie proletară, și declarați „dușmani ai poporului”. Între aceste nume „rău-famate” și blamate, figura și cel al senatorului Ion Toma.
Președintele de partid care făcuse din PSD Olt o filială „ca soarele sfânt de pe cer”, la țâța căreia au supt, de-a valma, tineri și maturi, bogați și săraci, credincioși și atei, intelectuali de rasă și intelectuali pârâți, țărani cu suflet curat și țărănoi parveniți, cu pretenții de apostoli ai neamului, dame serioase și dame de pripas, lăutari de partid și de stat, lipitori de afișe, mercenari plătiți cu ziua, aplaudaci și sindicaci, primari de toate culorile etc.
La un semn însă, o parte a acestei mulțimi, crescute la umbra marelui portret, o adevărată „armada”, care ar fi sfâșiat mortal pe oricine ar fi îndrăznit să-l atingă, fie și cu o floare, pe binefăcătorul lor, a început să arunce cu pietre chiar în direcția acestuia.
Oarecum contrariat de atitudinea foștilor săi ucenici și de nerecunoștința celor care i-au ciugulit din palmă și i-au ridicat cândva osanale, senatorul Toma a luat Drumul Damascului, cum s-ar spune în Biblie, și s-a oprit la Ialomița. Acolo a construit o altă „armada” și un alt partid „ca soare sfânt de pe cer”, la țâța căruia sug astăzi tineri și bătrâni, păgâni și credincioși, bogați și săraci lipiți pământului, dame serioase și dame frivole, intelectuali și ratați, primari de stânga și de centru-stânga, suflători în instrumente de partid și de stat etc. Toți aceștia trăiesc și cresc în umbra aceluiași portret al lui Ion Toma, înălțând rugăciuni către cer și mulțumindu-i senatorului că Oltul a putut să le trimită un asemenea om.
Înțelept, răbdător și atent la strigătele celor deznădăjduiți, având sentimentul apartenenței la cei tâlhăriți de noile grupări oligarhice și crezând în destinul moral al acestui popor, senatorul Toma a mers mai departe și a ajuns din nou acolo sus de tot, în „Palatul Zmeilor”, unde se dă ora exactă. Mai precis – mâna dreaptă a ministrului de Interne, adică a vicepremierului Gabi Oprea, șeful UNPR, omul și partidul fără de care Victor Ponta ar deveni rapid o pioasă amintire politică…
Ce fac băieții de la Olt, cei care au aruncat, cândva, cu pietre în cel care i-a scos la lumină de prin ungherele și cotloanele acestui județ veșnic nefericit? Caută să-și netezească drumul spre Ion Toma… Că, de!, acesta este cel ce se află în proximitatea deciziilor înalte și poate, cumva, cândva, să intervină în favoarea lor, a celor care l-au alungat din județul său, acolo unde el pusese cărămidă peste cărămidă…
Cei care l-au lovit mișelește pe Toma, ca și cei care au ordonat calomnierea acestuia prin mass-media, au astăzi un sentiment de nesiguranță… De aceea, au nevoie de un „tătuc”, capabil să le asigure protecția în sferele înalte ale politicii. Copiilor lui de trupă de altădată le gâlgâie în piept remușcarea, pentru nerecunoștința de care au dat dovadă, porunca momentului sunându-le în felul următor: „în Săptămâna Patimilor, spovediți-vă lui… Toma!”
Primari, lăutari de partid și de stat, lingăi și pupători de toate calibrele trec astăzi pe la fostul cabinet parlamentar al lui Toma, din Slatina, precum se duceau pelerinii la Mecca, adânc pătrunși de un sentiment al căinței și pocăinței, față de cel care le-a arătat, mai de demult Calea, Adevărul și Viața.
Mă tem însă că – pentru iertare – este prea târziu. Totul se plătește pe lumea asta…
Dumitru SÂRGHIE
