În aceste vremuri tulburi, când grija pentru aproapele pare uneori o resursă tot mai rarefiată, există oameni care reușesc să țină aprinsă flacăra speranței. Un astfel de om este părintele Emanuel Camen, slujitorul harnic și milostiv al Bisericii Sfântul Mina din Slatina. Pentru el, iubirea de oameni nu este doar o predică, ci un drum pe care îl parcurge zi de zi, cu răbdare, credință și o inimă largă cât întreaga comunitate.
Sfântul Nicolae a ajuns în tot orașul, prin mâinile părintelui Camen
În seara de Sfântul Nicolae, părintele Camen nu a rămas în pridvorul bisericii… A pornit prin oraș, acolo unde copiii încercați de viață îl așteptau cu sufletele deschise. A ajuns în cartierele cele mai modeste, în locuințe reci, în familii unde darurile sunt rare, iar bucuria și mai rară. A ajuns și la spital, ducând o clipă de lumină…
Nu este singur… Sfântul Nicolae a avut, ca în fiecare an, multe ajutoare: oameni de suflet, anonimi sau cunoscuți, care au lăsat în pridvorul bisericii hăinuțe, jucării, dulciuri și alimente. „Le mulțumesc tuturor celor care l-au ajutat pe Sfântul Nicolae să ajungă în această seară!”, spune părintele, cu recunoștință sinceră.
Pridvorul cu fapte bune – inima carității de la Sfântul Mina
Totul începe, de fapt, dintr-un loc simplu: pridvorul bisericii. Acolo, oamenii lasă haine, alimente, jucării, lucruri pe care alții nu le mai folosesc, dar care pot însemna enorm pentru cei lipsiți. Acțiunea nu se desfășoară doar de sărbători, ci pe tot parcursul anului, sub un nume devenit deja simbol în Slatina: Pridvorul cu fapte bune.
De câteva ori pe săptămână, părintele, ajutat de oameni cu suflet mare, duce aceste daruri în zonele cele mai încercate ale orașului. Nu întreabă dacă merită, nu întreabă de ce au ajuns în situația aceea. Întreabă doar: Cum îi putem ajuta?
Un început modest, transformat într-o misiune uriașă
Drumul carității pentru părintele Camen a început cu ani în urmă, atunci când, împreună cu oameni care organizau pomeni acasă, a pornit să împartă mâncare celor nevoiași. Mai apoi, oamenii au început să-l caute și să-i lase tot mai multe ajutoare: haine, mâncare, dulciuri, jucării. A înțeles atunci că binele, odată pornit, crește singur – trebuie doar să existe cineva care să-l ducă acolo unde e nevoie.
„Le mulțumesc tuturor pentru ajutorul acordat Parohiei Sf. Mina! Împreună putem schimba lumea! Biserica este în oameni…”, spune părintele, așezând esența credinței într-o propoziție simplă și adevărată.
Un părinte pentru cei fără sprijin
Nu de puține ori, cei care îl văd prin oraș îl descriu ca pe un părinte care nu-și părăsește niciodată copiii, mai ales când aceștia sunt la grea încercare. Indiferent că este vorba despre o familie cu mulți copii, un copil bolnav, un bătrân singur sau un tânăr fără sprijin, părintele Camen găsește mereu o cale, un om, o resursă.
Pentru el, comunitatea nu este un cuvânt, ci o responsabilitate sfântă.
În seara Sfântului Nicolae, în Slatina, darurile au avut chipul unui preot.
Chipul unui om care nu așteaptă recunoaștere, ci doar să vadă mai puțină suferință și mai multă lumină.
Iar dacă Sfântul Nicolae ar privi spre Biserica Sfântul Mina, probabil ar zâmbi mulțumit: în pridvorul acestei biserici, dar mai ales în pridvorul inimilor oamenilor, faptele bune nu încetează niciodată.
Dragoș Sîrghie
