Mă simt mărunt,
în Dor-Mărunt,
nu mai am nevoie,
ca să am nevoie,
n-am cuvinte,
dacă-mi dai cuvântul,
nu mai am vorbe,
când îmi aud vorbe,
când dorurile toate mă dor,
de dor nu mi-e dor,
cu tine de față
și față de tine,
mă schimb la față,
e tern eternul câteodată,
pe gaura cheii, de la broasca ușii,
se răsucește o broască –
oac-oac!,
descuie ușa, creștine,
des, cuie batem în palmele
Mântuitorului,
des, cântă ciocârlia,
de fapt, descântă,
des, astrul luminează
dezastrul zilei,
mă frig cu frig,
cu tine mă frig,
de tine mi-e frig,
uneori,
trăim sub sori,
subsuori,
aghiasmă cristalină
Crist alină,
Încerc, în cerc,
Izbăvirea!
Dumitru Sârghie-Mitif
