Cine cunoaște cât de cât istorie știe că modernizarea și, implicit, democratizarea lumii au început în Vest și s-au răspândit, treptat, treptat, preț de câteva secole, către Est. Imperiile au căzut rând pe rând. După o vreme de apogeu, dictaturile s-au restrâns ca număr. Unde se mai mențin astăzi? În Est, firește!
După Al Doilea Război Mondial, Europa, distrusă de război, riscând să piardă competitivitatea economică cu celelalte zone extraeuropene, a trebuit să găsească o soluție pentru a nu se prăbuși definitiv. Aceasta a venit de la mințile luminate ale vremii care au proiectat și realizat ceea ce este astăzi Uniunea Europeană. Ca orice astfel de structură, Uniunea Europeană are avantajele și dezavantajele ei. Fără să intru în miezul problemei am să menționez, însă, printre realizările cu adevărat palpabile ale existenței ei menținerea păcii timp de jumătate de secol.
Este firesc să existe nemulțumiri față de modul de funcționare al acesteia. Dar, dacă suntem onești și recunoaștem acest aspect, atunci, pe calea dialogului și prin forța argumentului, putem face astfel încât mecanismele de funcționare ale acesteia să fie cât mai aproape de interesele cetățeanului european. Nu este corect să te folosești de avantajele ei, dar să-i contești existența în ansamblu și să o faci responsabilă de toate problemele omenirii.
Nu îi pot înțelege și accepta pe cei care se poziționează astfel, dar se zbat să acceadă într-o instituție a acesteia ca, de exemplu, în Parlamentul European. În acest caz, nu cred că mai este vorba de dubla măsură – mă folosesc de drepturile pe care mi le conferă calitatea de cetățean european, dar strâng capital politic, urlând cât de nocivă este Uniunea Europeană! În acest caz nu poate fi vorba decât de a accepta să fii instrumentul unei Puteri cu apucături imperialiste și dictatoriale și pe care Uniunea Europeană o limitează prin existența ei. Ca de exemplu, Rusia. Această țară al cărei vis imperialist, anacronic pentru mileniul III, o împiedică să recunoască, de facto, independența statelor desprinse din fosta URSS. Rezistența poporului ucrainian în fața agresiunii rusești și victoria proeuropenilor în alegerile recente din Republica Moldova demonstrează, încă o dată, că popoarele care-și doresc cu adevărat libertatea nu pot fi ținute captive la nesfârșit.
Moldova a ales drumul european, într-o încercare disperată de a se desprinde total și definitiv de Rusia. Stindardul acestei lupte este președinta Maia Sandu. O femeie care, pe cât pare de fragilă, pe atât de puternică este, demonstrând zicala: ,,Esențele tari se țin în flacoane mici”. Pentru acest al doilea mandat a fost votată, cu precădere, de către femei. Nu pentru talentul ei de bună gospodină, în spațiul domestic, ci pentru capacitatea de a ,,gospodări” viitorul unui popor. A fost, de asemenea, votată de către diaspora. Cea care a înțeles avantajele lumii moderne și democratice din Occident.
Dincolo de Ocean, în SUA, balanța în favoarea echilibrului, a unui orizont larg asupra mersului lumii, se pare, că va fi înclinat tot de către femei (mai ales, pentru triumful dreptului la avort). Dincolo de această pledoarie, pentru bunul instinct electiv al femeilor, rămâne, totuși, dezamăgirea față de cei care aleg să rămână captivi în trecut. Nu-i putem condamna pe cei care, neînțelegând că există o alternativă reală la o viață plină de lipsuri și de tot felul de nemulțumiri, se lasă corupți în favoarea unei puteri care i-a adus în această situație. Și care, având șansa de a se îndrepta spre Vest, aleg să rămână, totuși, în matricea Estului.
Sunt, însă, de condamnat, cu toată tăria cei care, deși știu cât de periculoasă și toxică este vecinătatea Rusiei, acceptă să-i facă jocurile murdare. Să o sprijine, în încercarea acesteia de a ține în ghearele ei teritorii și popoare care nu-i aparțin, dar pe care le-a exploatat îndelung. Din această perspectivă, nu putem spune decât cinste celor care luptă pentru libertatea lor reală. Cinste celor care se zbat pentru a-și scăpa popoarele din ghearele unui agresor al secolului XXI .
Să sperăm că vor reuși să se ancoreze într-un mod de viață occidental și, astfel, sacrificiul lor nu va fi în zadar.
Elena Sîrghie
